Vară pierdută

Străjuit de dealul verde

Şi Cetatea[1] cea bătrână,

Nucul din Ighiu îşi cerne

Roadele către ţărână.

Galbene şi-ngândurate

Frunzele se prind în dans,

Legănându-se mirate

Într-un temător balans.

Printre frunze ruginii,

Grauri ciugulesc de zor,

(Învrăjbiţi de trei copii),

Rodul sfânt al…

Descântec mut

Şirag din nopţi cu stele -

leac de dor,

citindu-ţi răvaşele;

Lângă rugăciuni,

zile numărate

pe rozariul moştenit

şi un Descântec mut:

Adu-mi-l,

Pe murg de vânt,

Să-mpletim gândul cu gând,

Adu-mi-l,

Pe murg de ploi,

Să fim unul din cei doi ...

L-am cunoscut târziu – era moşneag,

Doar ochii mai păstrau aprinse căutări;

Privea lumea din sat, prin cântecul cel drag –

Tezaur rânduit în multe prelucrări.

Frumoase hori şi limpezi ca apele de munte -

Le-a adunat maestrul în magica-i desagă,

Cei iubitori de cântec în pace să le-asculte

Şi viaţa să le fie, pe Ilve, mult mai dragă.

Dacă asculţi o horă, de-a noastră - „De strigat”

Ori line hori de joc –…

Mă întrebi iubite, până când

Ne vom mai ascunde dragostea?

Până în adânc de nopţi târzii,

Unde mai stăruitor mi-i căuta,

Cu dorinţă nouă,  să găseşti odihnă,

Dacă vii trudit la mine-n prag,

Braţele-mi duioase să îţi fie cină

Şi să mi te-nlănţuie cu drag.

Până unde? Până unde?  Până când?

Pân-atunci când sprinten trupul tău,

Peste-albastra  noapte, lunecând,

Lacom, răstigni-va…

Aripă de vânt, de gând

Plămădită din pământ -

Braţul – fluturare lină,

Într-un cuib cu viaţă plină;

Jucărie, când sunt două:

„Cu dodiţele-amândouă”;

Joc, apoi, cu semnele

Care nasc cuvintele;

Şi-apoi, câte şi mai câte...

Pentru gânduri împlinite:

Braţul - pernă căpătâi,

Pentru dragostea dintâi,

Leagăn cald şi leagăn sfânt,

Pentru puiul cel…

Mă întrebi iubite, până când

Ne vom mai ascunde dragostea?

Până în adânc de nopţi târzii,

Unde mai stăruitor mi-i căuta.

Şi cu o dorinţă nouă - să găseşti odihnă,

Dacă vii trudit la mine-n prag,

Braţele-mi duioase să îţi fie cină

Şi să mi te-nlănţuie cu drag.

Până unde? Până unde?  Până când?

Pân-atunci când sprinten trupul tău,

Peste-albastra  noapte, lunecând,

Lacom,…

Nici verde nu-i,

Nici ruginiul nu-i decis,

Doar tremur

Şi-aşteptare de plutire,

Între cupola cerului deschis

Şi huma, veşnic căpătâi

Al tuturor.

Plutirea frunzei -

Lină legănare,

Spre sfântă şi tihnită

Odihnă pe pământ;

E sufletul pădurii

Supus la încercare;

Va fi oare învins

Ori fi-va-nvingător ?

Joc

Un ţânc bălan

Şi-o blândă…

Măiastra mângâiere

Cândva,

Sâni rotunzi a fost lutul

Din mâna olarului.

De aceea îl mângâie

Cu atâta dăruire,

Zămislind ulciorul străvechi.

Roua

O lacrimă a nopţii

Îndoaie firul plăpând de iarbă.

Raza de soare

Îl eliberează

De povara splendorii.

Resemnare

Covorul de iarbă

Mângâie…

Semn

Dacă obrajii-mi sunt roşii,

Ca macul din lan,

Şi freamăt de frunză

Sunt toată,

Şi iia, pe sân,

Fără să vreau,

Într-o altă zvâcnire

Îmi saltă,

Dacă vorbe duioase

Rostesc, pe-nserat,

Lângă floarea

Albastră ca cerul,

Cu cel drag, prinsă-n gând,

Căi de vis, de străbat,

Când lămuresc eu misterul?

6 aprilie 2011

Clipe de primăvară

Nimeni nu întreabă,

Nimeni nu răspunde;

Primăvara

Se ţese ca o pânză,

Din fire de gând

Luminoase şi firave

Ca dalbii ghiocei.

Lăsând grijile zilei

În uitare,

Rostogol se aşază

Peste inimi

Vârste ale tinereţii,

Clădind spornic

Trecerea anilor.

Ochii rămân

Ferestre ale sufletului

Şi se deschid,

Doar pentru…

Cântec pentru mama

Ca pe o rugăciune,

Îmi rostesc împăcarea,

Că am fost

Adusă pe lume,

De mama.

Ea ştia bine,

Că-ntâiul rost era,

Să aducă pe lume copii,

Apoi, să-i iubească,

Să-i crească,

Şi să-i vadă lăstărind,

La casele lor.

În nopţi cu lună,

Îmi vine în gând

Şi mă rog,

Pentru odihna ei bună.

Câteodată,

Iartă-mă, Doamne,

Pentru acest…

Cântec pentru tata

De-acuma, pot să-l plâng la ceas de seară,

Azurul din priviri n-am să-l mai văd;

Mă învăţa, în fiecare vară,

Planta de leac din ierburi s-o culeg.

În rugăciuni, voi pune viu trecutul,

Ca să dospească precum rodul viei

Şi să se primenească precum lutul,

Cu stropi bogaţi, la-nceperea chindiei.

Şi-n verile biruitoare, să răsară

Frumoase amintiri din…

Părere nedesluşită

De ce ne sperie atât de tare moartea?

Nimeni nu ştie ce este dincolo de ea –

Aşa cum n-am ştiut nici ce-i viaţa

Când, fără vreo cerinţă, ne-am pomenit în ea.

În Rai, poate, e verde totul şi-nflorit;

Şi cine n-ar dori s-ajungă-n Rai?

Dar, fără nici o grijă, mai poţi fi fericit

Când ai totul de-a gata, fără ca tu să dai?

Toamnă

E-atâta ruginiu,

În codrul de pe deal,

Că i-ar ajunge-un veac

Penelului culoarea,

Să zugrăvească-n suflet

Amurgul ideal,

Râvnit de lumea-ntreagă,

Când mântuie chemarea.

Dor de-o toamnă aurie

Era covor de frunze-ngălbenite, pe sub fagi,

Erau şi flori întârziate, pe costişă,

Un cuib de rândunică, singur era-ntr-o nişă,

Când început-am noi să ne fim dragi.

M-ai ocrotit de nişte ochi pârdalnici

Şi-nfometaţi de fapte spre păcat;

Din codrul tău de pâine, fără să-ţi cer, mi-ai dat

Privindu-mă  duios cu ochii tăi şăgalnici.

O toamnă aurie şi…

Peisaj nostalgic

Grădinuţă îi spunea mama

Locului de lângă casă îngrădit.

Acolo punea straturi cu ceapă, morcovi,

Pătrunjel, salată, puri şi usturoi.

(Un capăt al mălăiştei le găzduia pe celelalte).

Lângă o margine a gardului,

semăna mazărea,

care îmbrăţişa drăgăstos

nişte araci clenciuroşi

din nerodnici mesteceni.

Gardul dinspre răsărit

era poarta mare,…

Zestrea

Când am plecat din sat, foşnea porumbul

Şi gospodarii-i pregăteau pătul,

Cocorii se-nşirau unul şi unul,

Săgeată în văzduhul nesătul.

Merinde mi-am luat un colţ de pâine,

Vreo şapte ouă fierte de cu seară,

Cât palma, o bucată de slănină

Şi vorbele ştiute de la ţară.

Acele vorbe colţuroase, ale mele,

Atât de pitoreşti, îmi erau dragi;

Din leagăn, maica mă-nvăţă cu…

Cartea

E vis, la început, speranţă-i, mai târziu,

Şi trudă binecuvântată, de plugar

Ce brazda şi-o întoarce în pustiu,

Fără să ştie dacă va culege,

Ori truda o să-i fie în zadar,

Căci, nu întotdeauna vin ploile, la vreme,

Şi ţolul de omături nu e destul de gros;

În nopţi târzii şi line, bietul poet se teme

Şi se întreabă-n sine: ce scrie-i de folos?

Dor nostalgic

Dorule, ce gând mi-ai pus,

De-mi tot laşi ceva de spus,

Despre vremuri, de atunci,

Când umblam desculţă-n lunci,

Printre ierburi rourate,

Prin păduri înnegurate,

Pe sub faldul norilor,

În cântecul ploilor –

Bătând zimţii frunzelor

Din plinul pădurilor?

Dup-atâta vreme dusă,

Vorba mea – încă nespusă

Mai miroase a răşină,

Şi-a răcoare de…