în ochiul gol alunecă oameni, arbori și păsări

sunt fiecare pe rând și nimic din toate acestea

nu mai trăiește nimic în pustiul meu

un om a murit, altul respiră pe jumătate

demult nu mai sunt aici

încă nu găsesc drumul spre înapoi

trupul meu, mâinile mele îmi par străine

mă întreb ce caut, cum să găsesc glasul ce nu-l pot auzi

pletele mele se întind să mă lege de cer

ca niște aripi obosite picioarele se ascund sub rochia lungă

e atât de…

de ce suferi trup al meu
când gândurile nu sunt ale tale?
taci...e atât de simplu
uite copiii cum râd
ei cred că lumea-i o vată pe băț
aleargă cu ei, strigă
ești aceeași fetiță
care-și aștepta tatăl să se întoarcă
care visa să zboare pe lună
care a plâns când i s-a spus că viața e umbră
uită-te încă mai crezi în povești
încă mai speri, încă ești
copilăria ce nu o găsești

și prea triști să fim fericiți

când nu știu să tac mă văd bolnavă

când tac e prea mult zgomot în liniștea mea

e ca atunci când nu se mai văd stelele de nori

și clopotele bat de îți astupi urechile

mă văd lovită de leul ce zace în mine

care nu a uitat cu adevărat,care nu s-a iertat pe sine

nimeni nu s-ar afunda în nebunia mea fără armură

și nici nu ar ști cum să mă salveze sau să se salveze pe sine

pe cine să chem când totul e în mâna…

auzi distanța dintre noi când zgomotul urlă

cheamă liniștea să-l oprească și lasă-mă

oricum nu mă poate salva nimeni de mine

dacă îți cer timpul tău înseamnă că sunt dependentă

dacă nu-ți cer nimic înseamnă că ai fost absent când aveam nevoie

iubirea vine cu forța unui uragan, fără echilibru

cu noi , jumate lumină, jumate întuneric

și încă mai cred că n-am învățat-o cu adevărat

iartă-mă că am îndrăznit să scriu despre

cât de nebuni suntem când…

poate oamenii vor auzi cum Dumnezeu respiră

între două bătăi de inimă

și nu se vor mai închina la idoli

poate vor vedea că pământul este mărginit de cer

dar hai până atunci să le facem cinste cu iubirea noastră

să vadă cum se ține un trup în brațe, o noapte întreagă,

cum două orgolii se ucid între ele și rămâne iubirea

vezi cum…

"Primăvara e felul prin care Dumnezeu ne spune că există lumină dincolo de întuneric și că acolo unde există suferință, există și speranță."

apoi a venit orașul ca o închisoare

și a tras zăvoarele peste mine

curge sânge pe eșafoade

călăul îmi cere capul pentru a învăța iertarea

îi spun mai lasă-mă puțin să mor

să simt cum timpul trăiește în mine,

să-mi plâng părul care șterge picioarele corbilor

și viața luată cu forța

am văzut apa, săream de pe un cerc pe altul

nu aveam barcă, nici pământ sub picioare

doar echilibrul perfect

eram chip, tu erai doar culoare

candela se…

Dacă nu reușim să ne iubim tăcerile unul celuilalt, oare ne putem iubi zgomotele?

mi-a fost cald cât am privit soarele
apoi a devenit din ce în ce mai frig
uite cum se nasc puii în cuib
uite cum își întind copacii crengile până la cer
noi părem două vrăbii cu picioarele rupe
tu nu mă lași să zbor
eu te izbesc de pământ
apoi ne cerem iertare

du-te să trăiești moartea mea
iar eu o să vin în haosul tău
poate ne vom învăța reciproc
și poate o să murim mai puțin

iartă-mi brațele căci îți iubesc atât de mult trupul

trăiesc între cele două respirații ale tale

și te adulmec ca pe cel mai scump parfum

alergi prin iarna mea, o faci primăvară

mă lași să cad în tine până la întuneric

și răsari la est în fiecare dimineață

lumina mea orbitoare

închide-mă în sfârșitul tău

să îți fiu până la…

m-am pierdut într-o moarte prea obosită să mă lase să trăiesc

am ochii stinși și abia mai aud aerul respirând

în spatele meu, pereții camerei cad unul câte unul

Sfinții tac, se uită cu milă, rămân suspendați într-un cui

lumina dispare, întunericul dispare

rămâne un fel de stare care nu urcă, nu coboară, nu există

ci doare în linie dreaptă

ochii copilului meu sunt din altă lume

acesta este un înger adevărat, spune Ioana

ochii ei erau din altă…

mi-e teamă că o să-mi plâng fiecare trecere,
ca într-un lagăr fără sfârșit
nu găsesc sensul irealității
nici capătul obscurității mele,
găsesc doar un timp în care nu știu să fiu
mă ascult respirând tot mai puțin și nu știu
cine mă ucide, un altul, sau mintea mea?
din când în când mi se taie aripile
și zac în țărână până când sângele se scurge din vene
e vremea să culeg gânduri,
apoi să le urc scară cu scară, până la viață

Se aude iarna, cum mă cuprinde până la oase

nu mai știu cine sunt,

n-am brațe, n-am ochi, n-am picioare

patul pe care dorm mă strânge

ca o celulă întunecată

cer un minut să respir,

aerul să-mi perforeze plămânii,

sau să mă scufund

până întunericul devine lumină

Mă găsesc de fiecare dată copil

singur urc scările,

de-a bușilea trec prin tunel

ea mă prinde de mână, plângem împreună

mă mângâie, îmi spune

n-ai voie să…

E mult să mă gândesc la ziua de mâine,

la îngerii ce-mi vor înconjura sufletul

și-mi vor lăsa trupul în urmă

vreau să mă întorc la liniște,

la acea lumină sticloasă din ochii mei

Cu tine vreau să mângâi cerul,

căci am găsit o urmă de mine pe fața ta

gândurile noastre gemene respiră împreună

eu gândesc tu vorbești, tu vorbești eu gândesc

aceleași litere, aceleași stări

te iubesc și când ducem războaie de identitate

învățăm să iubim…

M-au aruncat în mare cu o sfoară la gât

de acolo n-a mai ieșit nimeni viu de-a-ntregul

balenele, peștii, toate erau la locul lor

eu eram un străin mort pe jumătate

vedeam cerul de pe fundul apei, albastru ca valurile

nu puteam să strig, din gură nu ieșea nici un țipăt

nu mă căuta nimeni, era ușor să fiu liniște

coboram sau urcam, nu știu

nu mai credeam, nu mai auzeam,

liberă de lume, lumea liberă de mine

nu așteptam, nu speram

pluteam ,…

1:30 noaptea

Gândurile nu se mai înțeleg

Inima devine gând

Balsamul se prelinge pe păr

Atârnă..

Cineva se naște cineva moare

Încă o operație pe cord deschis

Cu care învăț să exist

Trupul devine prea puțin încăpător

Îl las să se odihnească și plâng fără el

Sau așa cred

Nu mai știu dacă sufletul are lacrimi

Oricum e o trecere din mine spre mine

Și invers

Iubesc tot ceea ce se naște din femeie

Însă nu aparțin nimănui

Așa…

Cât e de departe vremea

În care sărutam fruntea cerului…