fac autostopul pe şoseaua ce duce spre nicăieri

maşinile sunt ca femeile ...

nu te iau la ocazie decât rablele

cele sofisticate se ciocnesc cu stâlpii singurătăţii



e tot mai frig şi ea tace tot mai mult

conduce cu grijă

ocoleşte gropile din asfaltul vieţii

până la ultima pe care n-o poate evita

cu zâmbetul pe buze mă cufund în cernoziomul rece

mă adoarme un cântec de motor ce toarce

hrrr hrrr



femeia e un dric

dansează cu…

eşti zâmbet de clown

pictat pe obraji

lacrima falsă ce curge în cupa cu vise

te sorb ca pe-un venin sau drog ...

te prefaci că dormi în braţele mele

şi pătrunzi în trupul de hârtie

ca o cerneală roşie

îmi curgi prin vene

în locul sângelui

ţinându-mi inima captivă  

în cuibul de oase

ce freamătă la fiecare bătaie



te-aş dona unui muribund

dacă n-ai fi o grupă sanguină a nebuniei

incompatibilă cu viaţa …

unii visează frumos

acesta e raiul

alţii trec prin iadul coşmarurilor

a fi sau a nu fi somnambul după moarte

aceasta-i dilema

a fi sau a nu fi strigoiul din podul casei de nebuni



târziu în noapte îmi cos tălpile de singurătatea criptei

să nu mai păşesc prin mintea ta

suflă în lumânare doctore lasă-mi aripile în pace

promit să nu mai cad în nostalgia vieţii

ascultă-mi mai bine ţipătul mut din inimă

dezleagă-mă de cer

să pot zâmbi o clipă…

ultimul meu sărut

substituia cuvintele de dragoste

precum ţigara electronică

plăcerea fumatului…

dar

mi-e greu să-mi aduc aminte

gustul sărutului tău

poate dacă între noi nu s-ar aşeza paravanul minciunii

ca o prelată de cort militar

prin care doar amintirile frumoase trec

ca nişte gloanţe bumerang

ascuţite la ambele capete…

sapi tranşee adânci

în trupul meu

cu unghiile te…

păşeşte peste trupul meu gol

de parcă ar fi cărbuni încinşi

îi adună cu palmele

într-un loc numit inimă

suflă…

în patul meu

a murit cineva

îi simt zâmbetul plutind

prin cameră

mi se lipeşte de buze ca un sărut

şi-atunci mă caut în toate oglinzile



văd urme de fum

cum adie sub candelabrul tăcerii

luminile se sting şi-n oameni se aşterne durerea

uitarea

o pătură caldă

pe trupul unui cal uitat afară



păşesc singuratic pe apele Styx-ului

ca…

mi-am desenat pe pleoape
ochi
să văd în beznă
morţii cum umblă pe tavanul camerei
le simt prezenţa
le vorbesc
cum vorbesc cu tine
unghiile lor scurmă
în tencuiala trupului meu
în căutarea sufletului
zidit în carne

mobila trosneşte
ceasul stă-n loc
vântul trânteşte poarta la drum
şi-atunci îmi amintesc că sunt viu
aprind lumina
şi îţi citesc poeme
încet
să mă auzi doar tu

ne scăldăm insomniile

în ceşti de cafea

trăim pe-un biscuite

ce se topeşte



ca aurolacii

privim

capacul de canal al cerului

luna



la eclipsă

mai cade un înger

printre noi



ne aruncă în beznă

păcatul



pe cortex

ni se târăsc melcii tăcerii

mutilaţi de schijele gândurilor



în noi şi-a făcut cuib

tristeţea

pasăre neagră

în cruce de lemn



suntem aurolacii universului

ne drogăm cu…

moartea locuieşte în supermarket-uri 

printre cutii de lapte şi doze de bere 

când întind mâna spre rafturi 

mă apucă de…

plouă

într-o Londră imaginară

pe străzi

umbrele negre se deschid

sub cerul

invadat de corbi



e ora la care

poeţii în clepsidre de gheaţă

fac dragoste cu muzele

contratimp

doar eu

captiv în jocul vietii

îngheţ secundele

ucid ziua de ieri

să uit tăcerea

din ochii tatălui

ţipătul surd al cristalinului

apăsat…

adorm pe plăci de vinil

acul de pick-up

redă nostalgia din suflet

cântec vechi

fredonat de vânătorii de timp 

sunetele înfloresc

pe crengile pomilor

crescuţi între zidurile de aer ale văzduhului

vântul clatină 

cărămizile unui cer rubikub

cineva încearcă să-mi dezlege visele

se clatină universul

ca o oală pe plita încinsă ...

dimineaţă voi privi lumea pe geamul…

cu mouse-ul conectat la creierul tău 

selectez folderul iubire 

aleg de acolo un sărut 



aş prefera să fii cu touchscreen 

să nu mă încurc în fire 

la ultima atingere 

era să rămân 

legat de tine pe viaţă 



mi-a rămas încă sub piele 

ţipătul unghiilor 

lungi 

date cu lacul fricii 

nedezlipirea tatuată în suflet 



ne măsurăm iubirea în megabiţi 

transmitem…

pe strada fără cer
copiii se ascund de ploaie
sub mobile mucegăite

ţipete de bucurie
îngheaţă pe buze

târziu
felinarele
ard aripi de fluturi

miroase a zbor uitat
a stele ce cad
mereu în acelaşi loc

peste neliniştea mea

reverbereaza un anotimp uitat

ecoul mă inghite ca o mlaştină

bântuită de iluzii



mă afund în cerul mohorât

precum un turn de catedrală gotică

într-o zi fără lumină

sau noapte fără stele 



singur

pe poteci de gânduri

fug uneori de Dumnezeu 

mă ascund printre ruinele timpului



în cimitirul satului

poposesc lângă miei de zăpadă

ce pasc tăcerea din firele de iarbă

primăvara plăpândă

îmi…

ultima noastră întâlnire

pe uliţa strâmtă şi umilită de ploi

un cer în doliu...

purtai o rochie simplă

care nu reuşea

să-ţi acopere îndeajuns dezamăgirea

ţi-am oferit un buchet de roze

mâinile îţi tremurau

cădeau petale-n noroi

speranţa

se micşora

ca un balon

scăpat spre cer

în drumul spre casă

am lăsat porţile deschise

să evadeze din mine durerea

acel câine care-şi muşcă lanţul

fuge pân' la colţ

apoi revine…

ating geamul

îngheţat de iarna aşternută între noi

degetele se lipesc 

ca de cadavrul unui copil criogenizat în faşă

(iubirea noastră)



buzele tale topesc distanţa

arcuri perfecte

răsarite din matul sticlei

să alunge uitarea

prin săgeţi  trimise în inima mea



nu ştim cine-i  înăuntru 

cine-i afară...

ne desparte teama de-a ne avea

o floare de gheaţă

cu miros de putred

planta carnivoră

ce mi-a…

tic-tac-ul clepsidrei 
îmi sună în minte 
ireal

nisipul ei se naşte 
din lutul trupurilor 
spălate de Styx

planetele 
sunt boabe de nisip mai mari 
într-o clepsidră a universului

azi ne aflăm 
în camera de sus 
mâine curgem 
în subsolul cavou

singurul zgomot va fi 
cel al căderii

la final de timp 
clepsidra îşi schimbă polii 
readucere la viaţă 
iar şi iar

perpetuum mobile

păşeşte pe cărare

încet

să nu trezească natura

ameninţă norii cenuşii

cu privirea senină

ca un cer pictat de primăvară  

sub rochia albă

ascunde

suflete gemene de îngeri

se-ntinde pe iarbă 

prin păr 

îi cresc maci negri 

cad lacrimi furate de vânt

de sub pleoapa norilor

atinşi de singurătate

udă 

săgeata dragostei înfiptă în inimă 

să…

zaţul de cafea ia forme diferite 

dragoni de foc îmi suflă în faţă liniştea din cană 

se dă o luptă între două lumi

captiv în inutil 

alerg 

tălpile se lipesc de cer 

sunt un înger cu capul în jos 

sălbăticit de singurătate

din dormitorul meu

până la tine în gând 

străbat o lume 

stranie

până şi frunzele toamnei 

mă roagă să mă-ntorc în trupul meu

aleile sunt ninse de coşmaruri 

casele ard mocnit 

Bacovia îmi face cu…