Așa sfârșește prăbușirea 

cu ochi limpezi și ficși





deasupra rămân anii verzi

în tremurul vertical al dimineții

întâi arunci o privire pantofului

care a trecut granița





aplecat

asemenea turnului Pisa

privești șirul de noduri păpădii





se întâmplă uneori să îți crească aripi

până la punctual final

atunci înfrunți gravitația

o vreme



apoi te lași în gol

și înveți să atingi…

Mă aşteptă. Înalt, impunător, cu ochii ce privesc deasupra tuturor. L-am zărit acolo şi simt că sprijină cerul pe umeri. M-au fascinat întodeauna ochii lui în care s-a adunat destulă suferinţă şi resemnare. Chiar și așa, atunci când mă privesc,devin umezi.

Stă stingher, rezemat de un copac pe marginea străzii unde a parcat maşina.

Este forfotă multă în jur deoarece e dimineaţă şi toată lumea alergă , zorită, care încotro. Este acolo şi pare că nimic nu-l atinge. Mă caută cu privirea…

niciodată  
iubirea mea nu va sta împachetată
în ziarul cu ştirile mondene
i-am construit o insulă de litere
în centrul inimii
acolo rodesc cuvintele
în toate anotimpurile
şi se înalţă
prin fântâni arteziene
către tine

între două palme
întinse una către cealaltă
curg cireşe
în ploaie de roşu
amărui
degete aproape atinse
respiră sărutul clipelor
de anotimp copt
rotund
spune-mi
câte repetiţii clădesc muntele
pe care să-mi pictez stelele

 în triunghi 
  transparent
  flacăra hrăneşte cuvântul  
  şi deznoadă cercuri către 
  linia de întâlnire  
  cu cerul 
  eu mă caţăr pe braţele Tale 
  întinse 
  ating steaua  
  de la brâul Vărsătorului 
  şi împrăştii seminţe 
  pe colţuri de puncte cardinale 

 va veni o zi când ai să-mi descoşi peticul  
 din partea stângă 
 şi ai să intri odată cu lumina 
 unde acum trudesc păianjeni 
 cu o simplă atingere  
 vei colora pereţii
 am să-ţi aşez un trandafir la rever
 vom dansa tango 
 ochii noştrii vor ţese cuvinte  
 apoi ai să pleci fluierând
 deşirând încet dimineaţa

adunasem risipa de zori 

împărţită cu tine 
tremuram aşteptând

cuvântul acela

eram pregătită să înfloresc cerul 
cuvintele îngrămădite între aripi

abia respirau   
şi căutau

căutau  cuib în inima ta 
numai  că buzele  tale  au  împietrit  
printre rămăşiţe de soare  
ascunse în pliurile  unei zile
peste care răstorn noaptea  
ca o piatră de hotar
între noi

respir greu 
 în albia acoperită de  
 uitare 
şi adorm peste cuvinte  
 întemniţate de tine 
 corbii văzduhului s-au cuibărit pe umeri 
 iar giulgiul mi-e pătat cu amprente 
 rămase din noaptea aceea  
 când m-ai zidit în altar

Christos să vă însoţească! Pace şi Iubire!
 Lumină în toate ungherele şi în toate întrebările...
 Iubire în tot ce atingeţi cu mâna,ochii,visele,inima...
 Pacea fie cu voi! 
        

  prin pâlnia cuvintelor tale 

curge sevă de primăvară 

cântecul buzelor  

îmi despleteste mersul  

iar eu miros a liliac  

şi mă deschid ca o ladă de zestre 

in care păstrez salba bunicii 

peste cămaşa albă 

  

uneori vibrezi peste întuneric  

dezgolind intrări 

pe care nu le-am văzut niciodată 

mă tem că odată intrat  

te voi încuia iar tu 

mă vei dezbrăca în frig 

  

te cuprind în miezul încolţit 

şi străpung…

  Noaptea s-a cuibărit la mine in fereastră, aducându-mi ofrandă, un cer desenat cu stele. Aerul este puţin rece si dulceag, copacii sunt împodobiţi cu flori suave. În întuneric, se disting coroanele lor albe.

Am fost ravăşită, o perioadă lungă de timp iar acum,după o bătălie grea cu mine, încerc sa mă regăsesc. Mă simt ca un copil care face primii paşi şi încearcă să pipăie atâtea nuanţe din curcubeu...

Sunt ca o mireasă în ziua nunţii iar primăvara este altarul în care păşesc.…

grăbită 

prin oraşul cu storurile trase 

te-am văzut într-un clopot de sticlă 

scluptai gheaţă  

costumul tău impecabil 

îmi îmbrăca visele  

în secunde furate 

aşchii loveau pereţii iar eu 

alunecam cu degetul 

pe un traseu cu brumă 

şi desenam flori de gheaţă 

pentru rever 

îţi ghiceam ridurile 

ochii 

tăcerea 

buzele strivite  

am învăţat fiecare muşchi 

ghicit prin sacoul negru 

în fiecare zi   

priveam cum…

 avalanşe de gutui înfloriţi
 sparg gheaţa zilei de mâine
 aripi de fluturi
 împrăştie polen pe ape
 curgătoare
 uneori ating cu mâna
 voaluri din mătase
 acolo unde cerul 
 vibrează 
 îmbrăcată în petale
 cutreier cutele unde ai zăvorât
 taina nectarului şi
 învăţ anotimpul coacerii

atât de aproape am fost

de cerul tău 

îţi culegeam taine

din puful stelelor

agăţam împreună

în fiecare dimineaţă  

mă strig pe mine înapoi din tine

deşi te găsesc lipit

la încheietura mâinii mele stângi

nu ştiu dacă gândul îţi păşeşte

în urma parfumului

sau dacă cealaltă jumătate adulmecă

iarba cosită în dansul nopţii

asta vară îţi sărutăm copilăria

aşezată pe fire albe

pe furiş înfloream museţel

când mă odihneam în pelin

îmi trebuiau aripi să ajung la buzele tale

îţi sărutam inima

şi aşteptam să mă culegi…

Peste câmpia arsă

trec porumbei în zare

ciulinii se desprind

din matca scorojită

îmi sângeră iubirea

torente înspre mare 

când strâng în aripi capul şi

floarea ofilită



îmi cântă vântul ud prin

frunze răvăşite

lipind de trup nisip cu amintiri

de tine

ce rochie de bal maro

m-ai dăruit iubite

şi ninge peste noi cristale

stalagmite



am mâna-ntinsă rece

de lutul ce m-apasă

în ochii mei fac…

Ce dimineaţă plină de lumină 

Îngenunchiază iarna dintre noi!

Mi-au înflorit toţi merii în grădină

Şi cresc livezi de vise-n amândoi.



Mici violete ai adus în taină

Culese din pădurea dorului

Eu ţi-am ascuns în a iubirii haină

Tot soarele din ochii cerului



Şi-n plete lungi de salcie uşoară

Mă-nfoi şi-apoi încet iar mă desfoi

Când luna-n cuib de-albastru-ncet coboară

Eu îţi arunc sub paşi flori de trifoi







Ce…

 Am fost aidoma căutătorilor de aur. Aurul care zace în adâncuri... Am plecat la drum cu un rucsac în care am ghemuit copilăria, o bucăţică din satul meu, un mugur de speranţă şi peste el visul... Am păşit cu tot avântul anilor mei de atunci.

Drumul îmi părea o poiană scăldată în soare de primăvară iar eu călcam cu atenţie pentru a aduna în retină şi în inimă toată frumuseţea pe care o vedeau ochii mei. Uneori poposeam, îmi uneam trupul cu pământul, miroseam tufele de muşeţel şi priveam…

Te-am purtat dintodeauna
fără să ştiu
acum te-am aflat 
în lumină
eram însetată 
căutam în 
deşărtaciune
obosită am închis ochii
atunci
izvoarele au curs
în mine
şi-am înflorit
din tine