Golul dintre punctele de respir

dispare

printr-o linie care le uneşte.

Fruntea săpată de văi,…

Tu ești perfectă

Tu ești perfectă, darling,

Îndrăznesc prea mult?

Langoare, frumusețe și nimic mai mult,

Poetul e cărunt din naștere,

Realul e un cal cam nărăvaș,

Mereu învinge. Ce mai scrii?

Mă-ntreabă un a – mic absurd de singur,

Eu printre măști mă plimb,

Dogul german a devenit felin,

De treabă pare moartea, bat-o vina.

O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.

Trăim pe interval, fără bilet,

Un felcer ne urează viață…

Precum Tristan

Îndrăgostit precum Tristan ori Bergerac,

Fără speranță, fără nici un franc,

Aud o violină de departe,

De dincolo de viață și de moarte.

De-acolo vin acele duhuri rele

Ce ne dezbină și aruncă din nacele

Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona

Își lăcrimează ochii . Templul din Altona

Era pustiu, totul era normal,

Copiii se făceau, creșteau,

Doar violina-și continua cântarea,

O tânguire care tulbură și marea,…

aș plăti timpul 
să nu mai stea azi pe la mine 
are mâinile murdare de melancolie
am inhalat tristețea
nu iasă decât cu somn
dar nu mai am vise 
dorm cu ochii deschiși 
bântuită de realitate

Cu o linişte bântuită de teamă

prefer stresul oamenilor gălăgioşi, bizari,

să mă arunc în conversaţii facile

despre…

Suntem amândoi 

un cântec...

ce uneşte zorile

risipind norii de furtună

petale albe se topesc în visare

redând culoare zilelor,

peste Universul promis

eşti aici, te simt, te văd

şi totuşi o enigmă...

cu frăgezimea şi durata

unui timp

întineresc şi îmbătrânesc

în fiecare zi câte…

Trecea pe muchii de sare fără să se clatine

prinzându-se cu mâinile goale de cer, în echilibru

nu-l împingea nimeni, se juca cu propriul eu…

În turn

Înțepenit în proiect, heringul

Fugit de la Muzeul Antipa

s-a dat la miere, au venit reiterii după el,

ca muștele, zadarnic mă lupt cu morile de vânt,

să mai cred în cuvânt? Voi sunteți buni

și eu sunt bun, nebuni cu toții, asta spun,

Jupânul X s-a spânzurat de un poem ritmat.

Viața, licărind , se zbate, plătești o pâine-n două rate,

Zadarnic mă împac, mă cert

Cu veșnicul vecin, Albert.

Mă dați afară, vin pe geam,

Sunt cel din…

Cât despre mine îmi ies mai rar din fire

înlătur îndoiala care mă roade,

nu-i a bună strădania dar nici a rău,

dimineţile…

Dar ce valoare?

Dar ce valoare are-un vis

În fața oțelitei uri de oameni?

Zadarnicele versuri mor pe rând,

Uitate ca și fructele-n decembre.

Un singur om cu sine singur?

Desigur, nimeni nu e singur,

Ne spune Cartea, dar polare

Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga.

În doi se naște bucuria,

Iar trandafirii în boscheți

Par a striga de fericire,

A fi corect, cornet perfect

Nu e deajuns, cum bate tunul

Din turnul Marii Uri de…

Prea multe ziduri

Prea multe ziduri în jurul nostru,

Zidul discreției, al tăcerii mincinoase,

Al decenței parșive, zidul morții,

Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,

Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile

În felul lor, andrele, biluțe, nimicuri,

Până la urmă , îndrăgostit de un zid,

Am văzut cum el înflorește,

Nu mă-ngropați voi între ziduri,

Trandafirii sălbatici trec peste margini,

Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiței…

Eram păgân, aveam un munte,

Urcam la el din piatră-n piatră

Ajuns, eu îl rugam – Mă iartă,

Străfulgera privirea cruntă.

Mă iartă, îi spuneam, că minte

Iubirea mea, că trufaş sunt,

Că mă răzbun, am suflet crunt,

Deşi am arme din cuvinte.

Alb mă privea idolul, vântul

Venea să-mi mângâie obrazul,

Ca o fecioară fără nazuri,

Dar muntele-ascundea Cuvântul.

De multe ori caut alinare,

Iar oamenii par munţi de piatră,

Ei niciodată nu te iartă,…

Eu nu ți-am cerut să mă iubești

Cum aș fi putut cere iubire,

Când ea este peste tot ca și aerul,

Dar noi nu știm să respirăm,

Mai mult gâfâim, ne opintim,

Gândurile își întind din ape mâinile,

Ai impresia că strigă după ajutor,

Dar știm noi ce gândește sângele?

Omu-și face loc oriunde,

Taie un pom, dărâmă un munte,

Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea,

Fiul rătăcit va reveni în pământ,

Uneori mă simt prins ca de o stâncă,

Precum…

Când nu mai ştiu nimic a spune,

ascult doar paşii ce-mi calcă pe urme,

lacrimi ce-mi spală obrazul..

gânduri în şoapte

şi timpul ce trece

ca o furtună de emoţii,

rascolind amintirile.

Şi ce dacă sufletu-mi vibreaza

uneori a tacere?

O să-mi caut raiul meu,

chiar dacă va trebui

să merg prin ceaţă

sau prin ploi uitate în inimi

de gheaţă..

Când nu mai pot nimic a spune,

doar privesc în urma paşilor tăi

şi nu mă tem a fi…

Tu scrii

Tu scrii, bați la ușă, nu ți se răspunde,

Acolo, fie au murit locatarii, fie sunt speriați,

Fie bolnavi, fie răi, precum în Sodoma, parcă,

Sunt oameni care fug de trecut, alții, ca bărbosul

Din manuale, se despart de trecut , râzând,

Dar, noi nu cunoaștem prezentul,

Iar viitorul este un joc de ruletă.

Cu ce rămânem? Eu iubesc trecutul,

Ca pe un om îl iubesc, cu păcatele lui,

Unele foarte grave, altele chiar îngerești.

Săgeata…

Se învârte în cercul creatorilor de invidie,

pluteşte cu nasul pe sus în propria admiraţie.

Orgoliile şi mândria păunului de sticlă…

dansăm în ninsoarea cireșilor de mai 
luna pictează umbrele noastre pe oglinda lacului 
rochia albă alungă noaptea
bucăți de stele odihnesc în dantela ei 
mă privești ca pe un înger
eu demon fiind 
mă îmbăt cu tine
cu sărutul tău

de ce suferi trup al meu
când gândurile nu sunt ale tale?
taci...e atât de simplu
uite copiii cum râd
ei cred că lumea-i o vată pe băț
aleargă cu ei, strigă
ești aceeași fetiță
care-și aștepta tatăl să se întoarcă
care visa să zboare pe lună
care a plâns când i s-a spus că viața e umbră
uită-te încă mai crezi în povești
încă mai speri, încă ești
copilăria ce nu o găsești

Mi-eşti infinit şi îmi eşti dor 

căci am în palmă umbra ta, 

sărutul unei inimi blânde 

şi-un zâmbet cald, suav adânc. 

Cu irisii infloriţi de dor, 

priveşte-n…

Dincolo de cel care se vindecă de păcatele lumii,

stă omul lăsat slobod să guste mierea pământului,

sarea amară adusă de alţii.…