Mergem...

[Mihaela Moşneanu]

Mergem printre cuvinte de toate felurile

privind cu al treilea ochi mugurii de speranţă

ce cresc sau mor mereu pe cordul din noi

în timp ce călcăm uneori pe margine de covor roşu

ce foloseşte raţiunea noastră pe post de perdeaua

care acoperă porţiunea murdară sau crăpată al sufletului.

Construim alei ondulate ca prin parcuri

neputând să ţinem drumul drept

cu diferenţa cuvintelor pe care le asimilăm

sau nu dar pe care le punem în sipetul

plin de trăire dăruită de Sus

cu rosturi şi (ne)rosturi pe care

ni le însuşim cu bună ştiinţă sau nu.

Mergem oricum pe aleile astea

ce-şi schimbă mereu direcţia de destinaţie

şi când ajungem ne agaţă capcanele

puse în anumite locuri de gândurile şi faptele noastre

din care numai dacă raţiunea – tot ea raţiunea -

ne mai scapă de îi schimbăm voinţa

pe care o consuma până acum

administrându-i o reţetă nutriţională de gândire

indicată de un doctor psiholog sau de noi înşine

care să nu-i mai îngraşe conştinţa

cu slăninile negative ce-i ungeau creierul pân' acum.

Mihaela Moşneanu