Penele de pe aripile timpului

[Mihaela Moşneanu]

Aripile timpului fâlfâie cu greutate în aer

fără să obosească vreodată

când îşi scutură penele prin sita vieţii

ce devin umbre a ceea ce evenimentele

zgomotoase sau liniştite

se perindă desculţe prin suflete şi trupuri

arănd cu brazde adânci pământul şi cerul.

Se-ntâlnesc brazdele unele cu altele

se ară de bine sau de rău între ele

alteori sunt incompatibile şi-aunci rămân

una prin preajma alteia cuminţi şi mute

aşteptându-şi fiecare consoarta

care să i se alăture şi să-i grăiască

în cuvintele şi-n cântecele ei.

Pruncii pluriformi care vin pe pământ

duc lupta cu arăturile brăzdate

până când reuşesc să-şi construiască crucea

apoi şi-o azvârle-n spinare s-o care după ei

cu toate răsadurile ce le găsesc

prin sacul destinului pe care Domnul

le-a pus înainte de venirea lor.

Şi-ncontinuu zboară timpul

nesimţind greutatea şi oboseala aripilor

presărând peste planetă şi noi

mulţimi de pene care îşi iau înfăţişările lor proprii

pe care noi oamenii le mânuim

după mintea şi conştinţa fiecăruia.

De ţinem cont sau nu de

de Domnul şi puterea Sa divină

,,Tatăl nostru

care ne eşti în ceruri...''

El ţine cont de absolut tot

chiar dacă timpului nu-i pasă de ce lasă

în urma sa şi ce facem cu ele.

Mihaela Moşneanu

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu admirație!

[Mihaela Moşneanu]

Mulţumesc, din suflet!