Mi-e stinsă ruga-n muguri de cuvânt;

Păcatul are germeni, se divide –

Prin nopţi încolăcite-şi ia avânt,

Dintr-un tunel cu tălpile aride.

Mă strânge-n chinga lui capricios,

Ca o haínă şi vorace hidră,

Preocupat să-şi termine de ros

„Meniul” nou ivit, cu dinţi de vidră.

Sub chipu-nşelător, ca de argint,

Îşi decupase-n grabă o fereastră,

Crezând că sub aroma-i de absint,

Calea spre iad o voi vedea…

(dedicată tuturor poeţilor)

Păstrăm idei în stive, sub teama de rebuturi,

Cutia craniană se scutură de praf,

Cu paloşe din slove, adesea fără scuturi,

Dăm timpului din urmă un mic autograf.

Simţirea ne zvâcneşte, aleargă ca o ciută,

Un suflet apostatic se vinde uneori;

Vizând eternitatea, menirea revolută,

Planăm ades alături de vulturi sau de ciori.

Clădim din slăbiciune şi lacrimi stăvilare,

În…

Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă,

Înconjurată-adesea de haos și furtuni,

Și, așteptând sentința cândva definitivă,

Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni.

Mi-e existența plină de temeri lapidare,

Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm,

Nu înspre munți de gheață sau calde estuare,

Ci într-o altă lume, la care nu visăm.

Nu știm ce ne așteaptă, luăm cu noi în arcă

Adesea puerile bagaje de doi…

Azi, îmbrăcați în zdrențele durerii,

Nu suntem nici la modă, nici vetuști,

Închiși în reprobabile, noi cuști,

La granița mâhnirii sau căderii.

Obișnuiți cu-aceleași rezultate:

La școala vieții veșnic repetenți,

Ne ploconim pentru un pumn de cenți,

Zidim bordeie, dar visăm palate.

Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet.

Cu bucurie ni l-am da la schimb,

De s-ar putea, pe-al îngerilor nimb,

Doar să…

Ești cea mai dulce alinare,

Cu tine-adorm și mă trezesc,

Fără subtila ta savoare,

Nici îngerii nu-mi mai zâmbesc.

Am scris poeme pe o rază

Și-am plâns pe versuri de rondel,

Destinului m-am dat în pază,

Rememorând câte-un pastel.

În tine mi-am găsit refugiul,

Mă-nalți când, lent, mă prăbușesc,

Sau mă salvezi din naufragiul

În valuri aspre, ce-mi lovesc

Însinguratele…

Îți amintești când surâdeam, vibrând pe sub arcușul magic,

Ne agățam de-un fir ascuns, desprins de asfințitul tragic,

Sau ne-mbătam cu flori de câmp și ne pierdeam de vechi regrete -

Parfum de maci pe-obrazul stâng, iar pe cel drept, de margarete?

Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă,

Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă.

În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare,

Puteam să comprimăm în…

Sunt circarul vieții mele,

Uneori joc propriul rol,

Publicului-i fac bezele,

Îi dau doza de Carmol.

Alteori mă plimb pe sârmă,

Ca un bun echilibrist,

Fac și tumbe, mai pe urmă,

Pe pământ sunt doar turist.

La comandă, plâng întruna,

Pot să râd chiar, la nevoi,

Îmi gust zilnic mătrăguna –

Drogul meu cel mai de soi.

Comandați-mi un spectacol!

Recit dramă sau pamflet,

Pot…

Plouă peste lume cu adânci suspine,

Iar speranța nouă tinde spre ocult,

Așteptăm o rază care să ne-aline,

Retrezind zglobie-al fericirii cult.

Îngerii de ceară nu ne mai ascultă,

Rugăciuni febrile tremură în van,

Copleșiți de reguli și mâhnire multă,

Aruncăm credința peste paravan.

Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă,

Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc,

Ofilita soartă-și plimbă pe…

Cât te iubesc, febrilă, o știe însăși marea,

Sub pura, diafana perdea de pescăruși,

Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea

Și florile plăpânde pe sobri, reci scoruși.

Ne-am fost promiși pe viață din timpuri depărtate,

Când răsăritul încă nu se-oglindea pe cer,

Iar stelele de gheață oftau, îndurerate,

Ca martore-n crearea unui destin-mister.

Te gust c-un dor fanatic în fiece secundă,

Cobor pe trepte-n flăcări…

Atât de singuri și atât de triști

Nu am mai fost de mult pe astă lume.

În roluri de poeți avangardiști,

Primim în dar elogii doar postume.

Cuvintele ne sunt tot mai târzii,

Nici muza nu mai vrea să ne asculte,

Fugind, vânată de acei morți vii,

Captivi în gheara dogmelor oculte.

Mirajul gloriei s-a risipit,

Speranțele ni se preschimbă-n cioburi,

Un alizeu de gânduri ne-a umbrit

Dorința de-mpărați pe…

Purtăm pe umeri firavi năprasnica golgotă,

De-abisuri și creneluri mustindu-ne paharul,

Ne roade suferința hain, precum pojarul,

Când tragem peste vise a nopții redingotă.

Din clipele caduce croit-am abțibilduri,

Lipite pe destine cu situri analoage,

Își târâie-nnoptarea himerele-i oloage,

Pierdute în deriva discursului în childuri.

În colții săi de fildeș cuprinsă ni-este soarta,

Vâslim printre tenebre cu aerul…

Te-aș plămădi din lut, așa cum ești

Ascuns în labirintul minții mele,

În brațe să te țin, să-ți spun povești,

Tu să-mi alungi doar gândurile rele.

Ți-aș dărui apoi un suflet cald,

Ca roua de pe flori în miezul verii,

Te-aș înveli cu ochii-mi de smarald,

Cum luna mângâie mantia serii.

Și te-aș iubi... cum n-ai mai fost iubit,

Ca-ntr-un poem nescris pe astă lume.

Știind că pentru mine-ai fost…

Azi suntem bieți străini, ciocnind același zid

Cu margini de granit, nou zugrăvit în humă,

Avem același vis cu gust alcaloid

Și-același orizont, redus la o cutumă.

Nu mai putem spera, deși avem un țel,

În lanțuri lungi de fier se zbate-a noastră vină

De-a fi doar muritori, cazați într-un hotel,

În care cel plecat, nicicând n-o să revină.

Privim la cerul Tău c-un zâmbet istovit,

Ne-mpreunăm, umili, iar palmele a…

Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,

Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.

Adeseori, în murmuru-mi apatic,

E simfonia ultimei căderi.

Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,

Simt sfâșierea strașnicei furtuni,

Pe vechi himere-n terna dimineață,

Văd noua mască a grăbitei luni.

Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia,

Aș pune-o scut la poarta din cuvânt,

M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia

De meteori cu…