Îți amintești...

[Camelia Ardelean]

Îți amintești când surâdeam, vibrând pe sub arcușul magic,

Ne agățam de-un fir ascuns, desprins de asfințitul tragic,

Sau ne-mbătam cu flori de câmp și ne pierdeam de vechi regrete -

Parfum de maci pe-obrazul stâng, iar pe cel drept, de margarete?

 

Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă,

Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă.

În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare,

Puteam să comprimăm în vis chiar cea mai mare depărtare.

 

Peste cuvinte mai cerneam, din când în când, câte-o tăcere,

Printre secunde se-nălțau fiorii unici de plăcere,

Ne întâlneam, doi muritori, timizi, cu timpul din răscruce,

Îi mai cerșeam încă-un minut în infinitul ce seduce.

 

Prin amăgiri, debusolați, ne rătăceam cu pași noptatici,

Refugiați, apoi, în noi, ratam un răsărit, apatici.

Azi încercăm, cu-același zel, să retrăim o amintire -

Voalată e în nori târzii, în scurta noastră pribegire...

 

[Maria-Ileana Tănase]

Semn de lectura placuta si apreciere!

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc mult, doamna Tănase, pentru popas și semnul de apreciere! Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Valeriu, domnule Făgăraș: vă mulțumesc pentru prezență și semn! Cu drag,

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu admiratie!

[Camelia Ardelean]

Mulțumiri sincere, doamna Ciobotariu! Cu stimă,

[Mariana Dumitran]

Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă,

Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă.

În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare,

Puteam să comprimăm în vis chiar cea mai mare depărtare.""

Citit cu drag..  minunate versuri!!..

[Camelia Ardelean]

Mulțumiri de suflet, Mariana Dumitran, pentru strofa citată și semnul de apreciere!