Sunt omul...

[Camelia Ardelean]

Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,

Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.

Adeseori, în murmuru-mi apatic,

E simfonia ultimei căderi.

 

Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,

Simt sfâșierea strașnicei furtuni,

Pe vechi himere-n terna dimineață,

Văd noua mască a grăbitei luni.

 

Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia,

Aș pune-o scut la poarta din cuvânt,

M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia

De meteori cu trist deznodământ.

 

Sunt un hoinar și îmi aleg cărarea –

Autostradă ori alee-n parc.

Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoarea

Predestinată-n iluzoriul țarc.

 

De m-aș preface-n înger de lumină,

M-aș dezbrăca de răni și de poveri,

Dar n-aș uita că apa cristalină

Un râu de smoală fost-a, până ieri...

 

[Mariana Dumitran]

De m-aș preface-n înger de lumină,

M-aș dezbrăca de răni și de poveri,

Dar n-aș uita că apa cristalină

Un râu de smoală fost-a, până ieri..."",,  minunate versuri..  suntem ceea ce sufletul simte..  Felicitari, Cameliaªª

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, Mariana, de strofa citată, cuvintele de apreciere, care mi-au atins sufletul, precum și pentru vot! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, Valeriu, pentru lectură și semnul de apreciere lăsat! Drag,

[Camelia Ardelean]

Domnule Făgăraș, mulțumesc mult de prezență și vot! Stimă,