Tăcerea mea,

nu seamănă cu niciuna din tăcerile lumii!

Ea cântă din pana gândului

şi din fluierul osului, ca o Privighetoare.

Cunoaşte durerea inimii mele,

adevărul şi truda drumului.

Creşte triumfală îmbrăţişându-mi moartea dură,

încălzită de soarele destinat păcatului: cel fără de voie…



Ca orice forţă uzată,

mă-ndeamnă să mă-ntorc  fără nici-o vină,

în pleava rătăcitelor palme…

Nelegiuita! Se hrăneşte cu amăgire,

legându-se…

Un mesaj în atenţia tuturor membrilor Cititor de Proză

Va invitam sa ascultati interviurile Sfertul Cultural,…

Timona virtutei

îmi dictează sensul până după ceafă

şi clapa apăsată a sunetului,

literă cu literă, pe albul mai alb

decât albul zăpezii.

Putred în scorţă…



Respirând bulele de sare

ale unui cântec sublim,

cu trup şi suflet,

cineva îmi face loc

vlăstărind uscătura,

pe alea vântului.

Iminent, în teaca iluziilor…

ţărus princiar

de care se leagă cerul

şi climatul braţelor mele.



Trebuie să joci mărunt

să…

Cu picioarele trase

prin coarnele păcatului,

urme de cenuşă ,

se desprind de rosturile gurii.

Inundată-i de ceaţă,

câmpia nechibzuitului.



Dar cine-i Şarpele,

când jertfa inelului cade-n uitare?

Sângele pur?!...

Beţia irosită de fantasme?!.

Ca timpul acesta…

îmi sună sfârşitul

prin potirul gol de cristal.



Şi ce, dacă arborele roditor

îşi scutură  seva în blesteme pulsatile!?

Curg mir…

Prin bătăile ceasornicului trece,

cum oglinda spartă-ntre tăceri.

Anii fug şi de-or mai fi vreo zece,

va simţi că nu mai sunt ca ieri.

Se adună-n miezul sec al iernii,

să închege -n sânge orizonturi.

Dus de valurile sparte ale vremii,

un pribeag, pe-nlăcrimate fronturi.

Mai presus de El, e clipa vieţii,

prin vinele otrăvite de morminte.

Peste tâmple-i cad grăbiţi nămeţii

timpului…

seara se cerne prin smârcuri

indiferentă ca o uşă de capelă

ecoul unui ţipăt de lişiţă

taie…

cuvinte mor în postul,

unei iubiri absurde.

se scurg şi sensuri,

metafore se-ngână.…

diamant în roba necunoaşterii,

cuvântul nerostit îşi ascute colţii de aşchia crucii, rămasă în poarta luminii.

între viaţă şi moarte, palma poetului înşiruie metaforele între stâlpii de virgule până…

Jocul de-a cuvintele       

Mi-aştern pe masǎ umbre

Care ingândureaza şi fac grea

Apǎsarea cuvântului.

Cu stiloul in mânǎ

Leg litere ca pe nişte oameni capturaţi.

Le strang in lanţuri atât de tare

Încât nu le permit sǎ ridice capul

De pe hârtie.

Le lipesc,le fac omogene ale sufletului meu.

Dupǎ doua randuri pe care le-am stors

Din mine,rǎmân dezamǎgit:

bătrân murdar 

cu mâini întinse 

cerşeşti o clipă din trecut 

cu gura ştirbită de foame…

M-ai trezit

când somnul mi-era

dulce.

De-atunci,

talpa-mi cată

să se culce.

M-ai trezit

cu durerea zmulsei

gene.

N-au știut

șoapte dulci cum

să mă cheme.

M-ai trezit.

Adoarme-mă și-n

gând

să te simt

cum nu vei fi

nicicând...

...până când,

lunecări de lavă

se vor transforma în izvoarele albe în care,

tu şi…

De-atâtea toamne mă îndoiesc,

ca un animal rănit de propria existenţă.

Da, azi sunt mult mai indispus,

mai temător şi mai…

M-ați infectat cu ceață invalidă

Iar corticala nu-și mai stie versul.

Traiesc sub științifică egidă,

Trăiesc în mortul ce-și îngroapă crezul.

Cuvinte răsfirate-n pânze triste

Își scaldă trupu-n genocide focuri.

Catrenele-ndoliate și nescrise

Tremurător mă strigă-n mute tonuri.

Vreau să v-aud zvâcnind a poezie!

Transplant de cord și sângerii transfuzii

Îmi poartă slova cruda spre hârtie.

Sunt iar…

...perdele transparente in geamuri fumurii,

coboara din ruina

nescriselor secrete...

vise care dorm

zidite in surdina,

vuieste netacerea ce n-a fost ca sa vina...

...nu mai raspunde nimeni!...

Suna fotolii care clatina negarea.

Iarba de metal, in pasi de aburi creste.

Pe crestetul uitarii,

Pamantu-si pune palma.

Un tunet mana caii

birjarului de foc...

Silabe ce mocnesc...carbuni de…

...un simplu zâmbet 

aruncat pe-un arc de gând.   …

...vibrând puternic

în tâmpla unui pumn de copil.



jocul lui doare

şi răstigneşte umbrele...



surâde timpului -

graţios armăsar al întâmplărilor...



le îmbrăţişează trupurile,

le transformă în acolade,

pentru mai târziu...



mai târziu...



mai târziu rămâne clepsidra

sau doar ciobul din inima…