am pierdut din gânduri stăruința

concentrarea pe un ideal

am rămas cu ce-o fi o fi

nu mai încep nicio zidire de viitor

dar mă păstrez în casa veche

încăpătoare…

Mai iubeste - ma o data.

Mi-e dor de iubire

Si de tine,

Cum pescarusilor,

In plina iarna,

Le e dor de valuri

Si de mare,

Cum rozele tomnatice,

Inghetate, asteapta

Primul sarut al soarelui.

Mai iubeste - ma o data,

Sa valsam vrajiti,

Cu piepturile larg deschise

Din care inimile sa iasa,

Plutind pe note

Stiute doar de noi.

Mai iubeste - ma o data

Si inca o data,

Sa renasc din…

Cap.16

Rezumat cap. 15

George Apostol își urmează cu încăpățânare instinctele, lăsându-se acaparat de realizarea proiectului său, uneori până la epuizare. Descoperă între timp latura feminină a Agnisiei Mărgărit, și află că ursul, care dăduse buzna la stație, fusese crescut de dânsa. Se gândește la următoarele provocări după finalizarea exteriorului construcției în formă de hexagon, în special la aducțiunea de apă și…

ne îndepărtăm de colțuri

unul în unghi drept

celălalt într-o direcție opusă

nu ne-au luat în seamă 

și fiecare își caută drumul său



m-ai întrebat dacă…

cu multe gânduri răvășite de iluzii

strâng în brațe dragostea rămasă

durerea rătăcirilor de drumurile știute

ce-mi rănesc adâncul inimii 



locuiesc în cuvintele care mă mângâie…

alunec pe pietrele iadului în ape străine

ajută-mă să urc malul înalt

pentru că în apropiere este orașul 

în care catedralele îmi zâmbesc



tăcerile s-au țesut în așteptări…

încă de copil mă visam un distins

care se impune prin prezența de spirit

și modul de a fi în mijlocul valurilor

ce se grăbesc să răstoarne echilibrul



cei ce mă ascultă nu pentru că mă cunosc…

Oricine nu mai vrea să fie câteodată

acolo unde este de obicei nu neaparat să

moară nuuu! că de murit se moare din senin

în zilele noastre de-un infarct sau de-o

comoție cerebrală sărite ca

iepurele neașteptat și neștiut dintr-un

munte de om ce radia de sănătate

în ochii tuturor de-un cancer…

cutreier prin pădurile cerului

întunericul se agață de baierele nopții

vântul mișcă aerul

păsările se retrag la cuiburi



râurile sar peste pietrele potrivnice…

din înaltul cerului lumea pare un mușuroi de furnici

o desfășurare haotică de linii strălucitoare

de corpuri

de ființe minuscule cu capete mari și picioare nefiresc de subțiri

aflați într-o mișcare brauniană

efectul de paralaxă restrânge…

seara se stinge în cuiburi uitate de păsări

totdeauna mă întristează casele părăsite

se strânge-n mine o dojană nedeslușită

o singurătate bătută de friguri

noaptea nu vine pentru toți odată …

Noaptea alunecă pe văile cerului,

se spală în apele stelelor,

izvoarele o așteaptă la răscruci,

vor să aducă munții pe umeri.



Lumina se lovește de piscuri,…

Am nopți cu păduri de mesteacăn

sorb de sub coaja lor apă vie

în frumoasele primăveri de argint

ce mă încarcă cu energie vitală 



întors din vis

mă faci să…

Stiai ca fiecare zi e o pagina de bord, una alba, pe care asemeni marinarilor notam nostalgii, dorinte sau mazgalim doar un nume ?

A mea e plina de toate : de nostalgii tacute, de dorinte sau vise uitate uneori in cufarul prafuit de timp, de numele tau ce as vrea sa il rostesc mai des, dar prea grabita uit sa te strig, de o buburuza in care uneori ma regasesc si fluturi.

Fluturii mei albastrii de care vorbesc si vorbesc necontenit. Cei pe care nu ii vezi dar ii simti.

Azi…

nu-mi caut destinul

el vine nechemat

aștept orice clipă să-l nască deștept



Pun în sertare toate bucuriile și suferințele

și-l închid cu cheia sufletului

care…

ar trebui să ne iubim acum pentru cât mai avem de trăit

nu știm ce ne mai așteaptă și mâine

 azi am avut tornade înspăimântătoare la prânz

puhoaie de apă și alunecări apocaliptice de pietre spre seară

în munți

în zori a plouat cu gheață cât oul…

nopțile mele scurte

îmi lasă verile să-mi mângâie visele

uitate în diminețile de purpură



lumina nu mă lasă-n risipă

căldura ei îmi topește zilele

și-mi…

La pas cu tine n-am sa pot

Sa merg mereu, iubire,

Alerg pierduta in fantezii

Prin vara ce a sosit tarziu,

Si reproduc in minte versurile

Uitate intr-un colt al mintii

Printre dosarele atinse de un nor,

Notand ca ieri pe coala rupta,

Catandu-te sub zecile de chipuri

Ce trec grabite ca si mine,

Uitand sa mai admir natura

Cu minunatele-i condee. Ce tablou!

Ma ajungi din urma uneori

O stiu si vad chiar…

călătoresc pe bancheta din spate a timpului

drumurile sunt lungi și anevoioase

traversez peste râuri și fluvii

și ajung în orașele aglomerate ale planetei



mă pătrund emoțiile și ochii nu mai…

în spatele gândurilor

se plimbă oameni de ceară

fără căldură

pe drumuri de sare grunjoasă

pașii lor au ecou îndepărtat

și abia se aud…