Mă prinse a joc,

Vrut-am să împletesc din lumini și praf,

Din prea-generozitatea celor de sus

Cearșaf.

Unul cu nemurire și capăt echivoc,

Să ne-nfășoare sub fibre,șoptind a dragoste divină

Și ca să-nsăile actul,ne ducem la Apus.

Ferit-am ochii de tot ce e frumos,

Ca nu cumva privirea-mi să-și însușească o beatitudine străină.

Știi cum m-am ferit de tine,

Mascând prin simpla mea tăcere,un strigăt furtunos?

Acum,mi-ai luat cearșaful,și-am înghețat la…

Cadru

      rustic

           deschid

                  lăbuțele

                         alb 

                           negre.

Unic

    Dumnezeu

              veghează

                      a

                       mea

                          durere.

Colindă

       a

         vară,

            fulgușor

                    de

                      păpădie,

Asemeni

       omului

       …

După un deal,contururi de linii drepte și frânte

Se intersectează reciproc,

Un amalgam de litere se răfuiesc între cuvinte

Aidoma unui joc.

Frunzele se-adună,care separat,care la un loc,pe ram.

Trăirile din piept sunt gata să iasă neordonat.

Anii s-au tot perindat până acum de la Avraam,

Și toate drumurile duc spre undeva,dar nu sper al bunicii sat.

E oare matematica de vină-n toate,

Culpabilă și fără de iertare,

Că-și lasă…

O baie de lumini și șuvițe calde de aer 

Scaldă nervișorii frunzelor de nuc.

Recviemuri,ba nu,cântece pentru copii fredonează vrăbii,

Pe-un vârf de pix,poposit-au muște a lui Dali.

Din radarul ochilor,fluturi-mi se duc,

Iarba-n stofa grea,țipă ”Hola a ti!”

Un nour necuplat bântuie pe cer.

Și s-ar părea că cadrul eminescian…

Litere împrăștiate

alcătuiesc milioane de cuvinte

simple sau elevate,

înnodate

cu înțelesuri și subînțelesuri

în fiecare din noi,

transmit

bucurii și dezamăgiri,

informații

pe care le receptăm…

Dacă mi-ar cere acum,cineva să spun ce urmăresc,aș spune că nici măcar existența nu mi-o pot lămuri.

Dacă ar spune cineva,că totul e simplu și eu complic lucrurile,m-aș nedumeri.…

Unii își trăiesc viața,trăgând la sorți în cărți,

Alții își îneacă eșecul într-o sticlă de coniac vechi,

Ceilalți își rătăcesc privirile prin străine părți,

Iar restul își trăiesc viața după vechiul priveghi.…

Când după îndelungata rătăcire 

a ochilor-n pustiu

Ivita-se raza de soare

născută din suflet mort și viu.

Ce-am fost ieri,voi ține minte

în fiecare cadru,în care sunt actant central,

Căci viața e un teatru scris de dinainte,

alegi să fii după cortină sau ajungi să porți o mască.

Văzut-am zâmbete false,văzut-am lacrimi adevărate

și vina mă roade,nu văzut-am a ochilor mei seninătate.

Nu văzut-am buzele mele sub formă de…

- Și? Ia ciripește, ce mai faci? îl întrebă Tutoi pe căpitan.

- Ce să fac? Ete, șî io p-aci, prin oraș, că pe-acasă mai rar. Tu cunoști viața mea, mmm... și după un timp de câteva secunde, oare, cine n-o cunoaște? În fine, n-are rost să-ți mai povestesc.

- Ceee? Zi mai tare mă, că n-aud! îi strigă, pentru că din cauza muzicii pe care o asculta, nu prea înțelese mare lucru din ce vorbise prietenul…

Mergeam adeseori 

să-mi petrec nopţile-n cer.. 

să-mi alin sufletul 

printre stele şi mister.. 

era atât de simplu 

să te simt 

şi-atâta de firesc, 

cerul îşi deschidea …

Vino tu 

boboc de…

-Ți-au crescut flori în piept,

Le-ai completat cu frunze de dafin și crenguțe de măslin.

-Sunt strofe a cărui am căzut adept,…

Mi-e frică...

Mi-e frică atât de mult,încât frica a devenit parte integrală din mine.

Mă tem cuvintele-mi să nu însemne mai mult decât avizul scris de azi pe mâine.

Mă tem ca adevărul reținut de ostaticul din mine,să nu îmi poarte pică.

Sunt o lașă...

Când alte cuvinte tânjesc după ale mele,nu găsesc sentința potrivită,

Când alți ochi îi fixează pe ai mei,mă aplec sub simțirea stânjenită.

Mă inhib sub fiecare presupusă privire…

Dacă ar fi să aleg culoarea vieții,

M-aș uita în ochii tăi, mamă!

Aș asculta de sfatul tău, tată

Înainte de a da glas lunii.

M-aș fi dus la mormântul în care-mi pulsează din sânge

Și așa aș fi creat cuvântul ”frumos”, bunicule.

Aș fi plecat pe tinda, unde la noi se plânge

Și-aș fi dat atâtea cifre, câte riduri îți…

Cel mai puternic
        cuvânt
          e
gândul nespus
către tine.

Sunt gândul tău de seară 

şoapta care 

îţi sărută umbra 

la margine de…

Când mă va însoţi noaptea

voi rămâne singur

cu fantomele ei,

anotimpurile nu se vor…

Sorbit-am de dimineață

            două grame

     din frânturile de vis rămase.

Scălda-tă-m-am în 

                    cearcănele 

         de sub ochi.

Am admirat cu lăcomie 

               stelele din

       colțul guriței voluptuoase.

Mi-am crescut,de curând,

                  în locul picioarelor,

             doi înstrăinați plopi.

Am rătăcit prin

          muzica glasului

               meu somnoros.

Am pictat…

Păzit-a-mi, voi, inima ca pe a voastră stea?

V-aud cum suspinați în glasul cerului,

Morții învie.

Pietrișul din chinuri, rugăciuni tocmea.

Pleca-tă-ții buzele, mândru pin, de culoare rozmarie.

Zici că vrei să mă…