Dialog cu timpul

[Botnaru Nicoleta]

-Ți-au crescut flori în piept,
Le-ai completat cu frunze de dafin și crenguțe de măslin.
-Sunt strofe a cărui am căzut adept,
Le completasem cu gânduri și suspin.

-Și stelele din ochi?
Bujorii din obraji,prea târziu răsăriți?
Percep un cântec în al tău glas.
-M-am născut repetat și lumea din jur îi lasă la fel de uimiți.
Cât despre glas,s-a maturizat,mi-a furat dovada din ce am rămas.
Nu tăcea!

-Dar firea neîndemânatică nu mă poate minți.
Văd cum încet îmbraci haina unui sihastru.
Rătăcești prea mult în tine...
-Ești prea stupefiat,ca să poți simți,
Mi-e lehamete să trăiesc în dezastru,
Să mă îndepărtez,nu mă pot abține.

-Cuvintele,cuvintele ce mi le rosteai cu atâta patimă și-nflăcărare...
În mintea mea,conceptul de ”frate și soră” există în perpetuare.
Ne-am jurat pasul amorf să-l ducem în unison,
Să ne contrariem pe idei marxiste,sub zmogotul de patefon.
-Copile,continui să visezi în clar de zi?
Cu vârsta,emoțiile se sting și-n locul lor vin înlocuitori nerozi.
Și luna cedează în schimbul astrului de dimineață,
Lasă-mi florile,roșeața,stângăcia,caută-ți de viață!
-Îmi ești străină!..
-Îți sunt străină...

[Mariana Dumitran]

-Copile,continui să visezi în clar de zi?
Cu vârsta,emoțiile se sting și-n locul lor vin înlocuitori nerozi.
Și luna cedează în schimbul astrului de dimineață,
Lasă-mi florile,roșeața,stângăcia,caută-ți de viață!"""

minunate versuri!!..  sa continuam sa visam.. o viata!!..  cu stangacie si roseata...