O primăvară veşnică cu bucurii, fericire, împliniri, inspiraţii, speranţe, noroc, lumină în suflet, multă iubire...vă doresc.

Cu primele raze de soare v-am împletit un şnur de mărţişor din sănătate şi dragoste,

Elena

Cântec pentru mama

Ca pe o rugăciune,

Îmi rostesc împăcarea,

Că am fost

Adusă pe lume,

De mama.

Ea ştia bine,

Că-ntâiul rost era,

Să aducă pe lume copii,

Apoi, să-i iubească,

Să-i crească,

Şi să-i vadă lăstărind,

La casele lor.

În nopţi cu lună,

Îmi vine în gând

Şi mă rog,

Pentru odihna ei bună.

Câteodată,

Iartă-mă, Doamne,

Pentru acest…

Mamă, gust de apă dulce, fericită mângâiere

printre neguri la răscruce, izbândă în miez de fiere.

Asta-mi este măsluirea...timpul meu, nu-i îngeresc,

răpesc fluvii amintirea şi nu pot să le opresc.



Mamă, susur de izvor! Mă închin acestei flori,

clipă sunt...acelaşi zbor. Tu eşti în mii de culori!

Solită reîncarnare, miezul pâinii neatins,

tu mamă privighetoare, iarba vieţii dintr-un…

Era prea greu să-i ghicesc gândurile atât de bine ascunse.

Mi-l închipuiam ca fiind un “Don Quijotte”, venit să mă iubească.

Norocul meu prea mic şi ochii lui de vină, din clipa în care,

 îmi mirosea trului a miez de pâine aburindă.

Inertă visare…tragică imaginea suferindă,

ca nimicul pictat în atingerea udelor îmbrăţisări.

Eternul plin,…acelaşi gol, începu să-mi sărute coapsele,

ca şi cum m-ar fi atins…

am scris acest poem banal

pentru mama de ziua ei

nu este o persoană pretenţioasă

să-mi facă observaţie

că nu folosesc

cuvinte preţioase într-o zi ca aceasta

parcă o văd

aşa cum este ea

firavă stând în prag

cu mâinile desfăcute a îmbrăţişare

primindu-l cu multă ospitalitate

iar prin ochii ei vioi şi miraţi

(coborâţi parcă din tablourile lui Luchian)

s-ar prelinge ultima zi de iarnă

şi în…

Est-ce que tu... veux venir,

Seulement à côté de moi,

Pour essayer d’empêcher les cricris

De mourir sur leur tronc de bois ?

Est-ce que tu… peux gouter,

Un pollen venimeux,

Et  le jour suivent te libérer ,

A son parfume vaniteux ?

Est-ce que tu… veux courir,

Jusqu’à devenir une flamme ?

La terre ne peut pas recouvrir,

Tous les cris des femmes.

 …

Am zis gata !

Am ajuns la capăt

un mugure fără suflare,

fără putere să-și desfacă

nervura frunzei ghemuite

în altă metamorfoză ...

Am zis și ce dacă!

Și zorile au curs

flăcări peste mine

nu am știut cum să mă sting

un ocean de lume

a secat… de-atunci…

acum am venele goale…

doar tulpina de grâu

știe să umple bobu-i

cu aripi de soare…

 …

Viorel Serban, un scriitor nevazator, si-a lansat cea mai recenta carte la Alba Iulia 

Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba a găzduit vineri, 25 februarie, de la ora 12.30, lansarea volumului „Dacă ar fi un roman…”, semnat de Viorel Şerban la Editura Limes din…

PRIVIRE RĂTĂCITĂ

Cu ochii strălucind de ape,

Pe cărarea bătucită

M-au pierdut de mai aproape

Frunte smulsă, rătăcită.

Ca o preafrumoasă zână

Se prelinge din cascadă

Într-o undă liniştită,

Cerurile să o vadă.

Cu alte făpturi ruginite

Să fugim râzând, desculţi

Prin rouă nepăsătoare

Răvăşită printre munţi.

PELERINII DIN SENIN

În nisipuri austere

Singuraticii ce sînt

Pelerinii din senin

În mistere-s mori de vânt.

Între ale minţii palme

Din apus şi răsărit

Au frânt bulgăre lumina

Să vegheze-n asfinţit.

UITAREA

În agonie lentă

Vedea cum universul

Se năruie în juru-i

Ca să-i oprească mersul.

Pe oriunde păşit-a

Se-aşterne-n colb uitarea

Şi în adâncul ei,

O leagănă chiar marea.

Înfrigurată îşi aruncă,

Cu mâinile-amândouă,

Viaţa în moartea cărnii

Trăind în bobi de rouă.

Şi se revarsă, aburind

În ultima ei noapte,

Se prăbuşea-n neant şi mirt,

Şi învia prin moarte.

VIII TOR-ULUI

Se umflă vânturile legiunii

Ce bat până la hotare

În nopţile în care,

Plânsul alerga sărat

Sub trunchiul unui frasin

Mare, înlănţuit.

Şi piticii

Şi geniile copacilor trăzniţi

Au emigrat,

În susurul fântânilor

Ce părea,

Un şir neîncetat de suspine.

Pe tronul ei,

O stea plânge cu sânge.

Învăluit,

Viitorul îşi închide

Una după alta porţile de…

CERCUL VIEŢII

 Nevăzutul,

Contemplă fără nici un gest

Secretul,

Care se-ascundea-n lumina lunii

Şi-n tenebre zăvorâte-n incest.

În lumina miezului de noapte,

Sub biciul neostoit al vieţii

Violatoare şoapte

Cu grimase-ncrustate zăbrele,

Pe spate,

Ard în luciul subţire al gheţii.

Tresări o singură dată,

Argintie,

În imensitatea pustie a deşertului...

Nu mai ştia dacă e moartă, dacă e…

IUBIRE

Sărutul sărat

 al buzelor tale

îmi cântă-n amintire

o tainică chemare,

raza de lumină

sărută

lacrima din val

iar ochii mei

presară rouă!...

şi curg încet

zi de zi,

iar mâine

ca şi ieri,

voi sângera

sau voi iubi!..…

sunt o toamnă

plină de bogăţii sufleteşti

am strâns roadele

trecute prin toate anotimpurile…

dacă ţi-aş spune că

am rămas ancorată

pe creanga

unei veşnice primăveri

m-ai crede?!

Eu mă întorc acolo unde
florile spun bună dimineaţa în 
nuanţe albastre
pădurea murmură în cascade
a verde
cerul coboară peste
rochia de mireasă
alerg către orizont
dincolo mă aşteaptă iubirea
cu voal din stele
eu respir iarbă adunată în
pletele mele galbene
beau din fântâni ascunse prin
bătăile timpului
dezleg anotimpurile din horă şi
mă-nalţ către Tine