Poem pentru mama

[Vasilica Ilie]

am scris acest poem banal

pentru mama de ziua ei

nu este o persoană pretenţioasă

să-mi facă observaţie

că nu folosesc

cuvinte preţioase într-o zi ca aceasta

 

parcă o văd

aşa cum este ea

firavă stând în prag

cu mâinile desfăcute a îmbrăţişare

primindu-l cu multă ospitalitate

iar prin ochii ei vioi şi miraţi

(coborâţi parcă din tablourile lui Luchian)

s-ar prelinge ultima zi de iarnă

şi în colţul buzelor

i-ar înflori ghiocei.

 

ştiu că este o adevărată sfântă

cu mâinile ei pline de iubire

(cu care a frământat pâine şi griji)

i-ar da viaţă l-ar transforma

odată cu mine

într-o primăvară.

 

mai ştiu că de ziua ei

nu ar vrea să i se cânte

anotimpurile lui Vivaldi

pentru că eu primăvara

i-aş aşeza brăţări de toporaşi

la mâini şi i le-aş săruta

precum aş săruta o icoană.

 

[Gabi Negulei]

Doamne, Vasilica...Mâinile cu arome de toporaşi ne rămân în suflet ca o icoană!

Un poem de pus la rană.

Cu multă admiraţie

[Vasilica Ilie]

Multumesc, Gabi, ma bucur daca ti-a placut. Astazi este ziua aniversara a mamei si i-am dedicat acest poem. Iti doresc o primavara frumoasa! Cu drag, Vali

[Gabi Negulei]

Să trăiască, LA MULŢI ANI !!!!!!!! Cu multă sănătate şi cu bucuria a câtor mai multe primăveri .

[Vasilica Ilie]

Multumesc mult! Astazi implineste onorabila varsta de 87 de ani si as vrea sa fie sanatoasa, sa mai traiasca, sa ne bucuram de ea! O zi minunata!