poezii pentru mama

[VERONICA OSORHEIAN]

Cântec pentru mama

 

Ca pe o rugăciune,

Îmi rostesc împăcarea,

Că am fost

Adusă pe lume,

De mama.

Ea ştia bine,

Că-ntâiul rost era,

Să aducă pe lume copii,

Apoi, să-i iubească,

Să-i crească,

Şi să-i vadă lăstărind,

La casele lor.

În nopţi cu lună,

Îmi vine în gând

Şi mă rog,

Pentru odihna ei bună.

Câteodată,

Iartă-mă, Doamne,

Pentru acest păcat,

Dar în gând,

O mai cert,

Că prea tânără a plecat.

Se spune

Că acolo ar fi bine,

Pace şi linişte,

Dar nimic nu e sigur,

Nici aici,

Nici în veşnicie.

 

Peisaj nostalgic

 

Grădinuţă îi spunea mama

Locului de lângă casă îngrădit.

Acolo punea straturi cu ceapă, morcovi,

Pătrunjel, salată, puri şi usturoi.

(Un capăt al mălăiştei le găzduia pe celelalte).

Lângă o margine a gardului,

semăna mazărea,

care îmbrăţişa drăgăstos

nişte araci clenciuroşi

din nerodnici mesteceni.

Gardul dinspre răsărit

era poarta mare, neumbrită,

prin care intra binevoitor Sfântul Soare.

Bineţe îi dădeau părul de lângă fântână,

malinul cel alb, înălţat

până la streaşina de şindrilă

şi florile rânduite pe părcana

de lângă peretele casei

văruită în mândră mărie.

De aici, frezul trandafir, busuiocul,

măghiranul şi calapărul

trimiteau, în casa dinainte,

primăvăratice şi înviorătoare

mirosuri din copilărie.

Aceleaşi mirosuri răspândite

în preajma icoanei Preacuratei

şi a Sfântului Anton cu Pruncul în braţe.

 

[VERONICA OSORHEIAN]

Multumesc frumos pentru vizita. O primavara frumoasa cu SANATATE MULTA si carti tot asa de frumoase. Te saruta Veronica Osorheian