e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva

un fel de cămașă a lui Nessus

în care ard în cele mai groaznicele chinuri

zadarnic încerci să dai înapoi timpul

otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure

îmi sfârtecă sufletul

n-ai cum să înțelegi…

Mă părăsește trist câte o noapte străină

și rămân tot mai sărac în dragoste înfocată,

aici în dorul atingerii zac printre obiecte

ca într-un câmp desțelenit de cuvinte

în care semințele așteaptă să iasă la…

Culege omul de-a lungul timpului de toate,

să-l ajungă din urmă binele ca pe roate

în aer, care se-nvârt după o direcţie

pe care o vrea el la orice intersecţie.

Aşadar îşi burduşeşte mintea cu defecte,

minciuni şi răutăţi, să aibă adânci efecte

asupra semenilor şi a…

    Alb în viață, gânduri și tăcere

    Alb- în jur, pe umeri și în suflet.

    Cu scut de nonculoare, azi nu mai simt durere,

    Mă-nalț rotind spre cer și pură-n cuget.

    Am atins albul etern, am învins negrul întunecat al faptelor tale

    privind spre cer, așteptând minunile sale.

    Și da! Stea pură s-a desprins din…

și-n dimineața aceasta au mai murit trei oameni

cine naiba o fi plantat copacii ăia pe marginea drumului

văzusem  femeia de douăzeci de ani sângerând ca un porc înjunghiat în inimă

cu pieptul sfârtecat și picioarele retezate din…

Te urmărește cineva din față

nu vrea să urmărească din spate

că s-a plictisit să tot trădeze

când raza vizuală pălește-n fața

razelor ce spintecă întunericul și ce

crezi? din față și-o culege cu vârf și-ndesat

fiindcă așa merită trădătorii

ce-o dau pe la spate să și-o ia pe față.…

Ma arde tacerea si ultimul gand

Pierdut printre albul perfect al paginilor mute,

Cuvinte ce inca imi zboara prin minte,

Ca pasarile in stoluri imense,

Disparand spre apusuri create de zei,

Sa revina semete, pe crestet, ca ziua,

Ca un " vin " nerostit , dar viu,

Ce ne imbraca in mireasma iubirii,

Valsand pe notele calde ale noptii

Ce parca nu vrea sa mai plece.

Ma arde un dor sa te ating,

Sa simt sub degete catifeaua…

Într-o seară a săptămânii trecute

cântecul îmi înfiora trupul obosit de întuneric,

orice mișcare căzută din copaci ori nori

îmi tulbura apa în fântânile dorului de casă

și auzeam în urechi vuietul mării în…

Mi-s anii niste biete frunze

Ce-si poarta valsul ruginiu

Poste campiile brumate

A unui suflet argintiu.

Le-a smuls aseara-un vant nebun

Catre inaltul unui cer

Pe care stele tot mai…

am îndepărtat toate culorile complementare din viața mea

trăiesc numai în alb și negru

ascetic

în tonuri de gri

nici nu-ți  închipui câte nuanțe ascunde acest amestec auster

câte emoții îți poate trezi monocromul  speranței

neutru…

Cap.27

Rezumat cap. 26

George Apostol descoperise, în sfîrșit, că era îndrăgostit de Agnisia. Nu încercase să-i ascundă acest lucru, mărturisându-i destul de confuz, ce-i drept, iar Agnisia, care bănuise de mult ce se…

Rugul aprins bolborosește incomprehensibil

două numere naturale (1și 2 ) vor fi arse de vii

dintr-o clipă în alta

grupuri  izolate de cuvinte se dedau la distrugeri stradale

„ticăloșilor, pedeapsa cu moartea a fost abolită demult”

străjerii Alfabetului iau…

Şi credeam că cerul meu seamănă

cu un cameleon care trece prin sită

ca făina strecurat de razele soarelui

pus la uscat pe aripile vântului

limpezit de rafalele de ploi

dar uitasem că feţele cerului sunt

identice cu ale tuturor celor care

au fost şi sunt privilegiaţi să îl

cunoască după fiţele…

Atat de dor mi-a fost

De tine, dragoste curata,

De valuri si de pescarusi,

De pasii nostri ratacind

Pe un tarm necunoscut,

Lasand in urma macii

Ce infloresc in primavara,

Grabiti sa atinga spicul,

Si soarele si luna,

Si stelele ce uneori mai cad

Sa ne imbrace in albastru.

Si beata de atata dor

Te cautam pe strazile

Ce urma ne-o pastra

Prea vie, prea prezenta,

Trezind…

o șuviță de salivă mi se scurge necontrolat dintr-un colț al gurii

și-o revoltă mai mare împotriva-mi n-am mai simțit până acum

s-au adunat prea mulți țurțuri de gheață la streșina casei

chiar și așa încă mai mozolesc între gingii  halcă de viață din…

Împart zilele alungate din calendar,

strâng în brațe iubirile sfâșietoare

și tot ce se mai poate pune la inimă

ca un fruct așteptat.



Pe drumuri rămase de străbătut…

Nu-mi cere să-mi calc pe inimă. Nu-ți pot deschide din nou sufletul

din carapacea tristeții.

Mai lasă-mă un an să-mi oblojesc rănile

mi-ar fi imposibil acum să te privesc în ochi cu mintea limpede,

există încă prea mult sânge la locul faptei

și prea multă…

Cu trenul de noapte am despicat straturile de întuneric

prin munții de îndoieli și spaime până-n câmpiile sudului,

în liniștea spartă rar de câțiva petrecăreți confuzi

și murmurul lor înăbușit de gustul sticlelor de vin.…