cafeaua doarme în cerc neclintit  
oglindă neagră pentru ochi goi
miroase a gânduri străine
peste care aşez straturi de
ninsori
viaţa curge printre degete
incolor
iubirea se ascunde sub
ochelari fumurii
aburiţi de
frica dimineţii
mă strecor în
pasul încet al
resemnării şi
coagulez amintirea
peste şanţuri săpate

Voi ştiţi ce culoare mai are iubirea,

Ce se mai poartă în ziua de astăzi,

Dacă se fac licitaţii sau se dă totul pe gratis?



M-am gândit, într-o criză de personalitate,

într-o pauză de libertate, să-mi tatuez tot corpul,

să-mi pun câte un piercing: în buric,

în sprânceană, în nas, în buze, pe limbă

să stau picior peste picior, să fumez marijuanna

şi să-i pun ţării mele o întrebare: - ce zici, sunt cool?



Sunt sigură că…

LA PUTNA, CÂND CLOPOTUL BATE !

                  - rondel -

Ştefane Mare, Ştefane Sfânt,

La Putna, când clopotul bate,

Moldova-ţi strigă: – Ieşi din mormânt!

S-aduni iar oşteni în cetate.

Răsună ecoul pe-ntregul pământ,

Şi lumea întreagă străbate,

Ştefane Mare, Ştefane Sfânt,

La Putna, când clopotul bate,

Ne-aduce aminte prin al său cânt,

De luptele pentru Moldova,

De-a ta domnie,…

ŢARA NOASTRĂ ESTE O ŢARĂ DE EROI!

Ţara noastră este o ţară de eroi!

Veghet-au la hotare vajnicii bărbaţi,

învingând duşmanii,murind în război,

apărându-şi neamul, un popor de fraţi.

Ţara noastră este o ţară de eroi!

astăzi de la Mare şi până pe Carpaţi,

noi, rădăcini ieşite din criză şi nevoi,

suntem pe frontul vieţii – eroi neînfricaţi.

Pe-un drum pe care soarta in stele mi l-a scris 

Îndrăzneț m-am avântat, cu sufletul deschis.

Apăsat i-am călcat lungimea în picioare

Pe orice vreme, chiar de fost-a schimbătoare.



Dacă vreodată m-am împotmolit în mlaștini

Sau orbecăind m-am împiedecat în datini,

Mi-am urmat drumul, urcând sau poate coborând,

Am primit și bun și rău, toate rând după rând.



I-am stropit colbul uneori cu-amare lacrimi

Poate râzând m-am lăsat purtată de patimi.

La…

               Intr-o zi de dimineata,pisicuta cea isteata

               furisindu-se tiptil prin boschetii din gradina,

               se intinde,arcuieste,da sa prinda-n zbor ceva

               si deodata o zbugheste ca un glont iesit pe teava.

               Ma intorc ,privesc in jur si de-odata inteleg. ...

               ARATAREA din boscheti ,ochi stralucitori si ageri,

               negru lins,suplu si mare, puse pisica in…

Viaţa alături de Petre era ca pe valuri; când mai bună, atunci când Petre nu se îmbăta şi îi părea rău întotdeauna pentru faptele săvârşite la beţie şi mai rea când acesta bea mult şi nu ştia ce face şi ce zice. De fiecare dată Frusina înghiţea mizeriile lui şi amâna plecarea de acasă în perioadele bune, dintre ei. Trebuia să aibă curaj să-şi ia viaţa în propriile mâini şi să se decidă odată pentru totdeauna să-l părăsească pentru că nu mai suporta jignirile lui.

A venit toamna,…

 Cenaclul Literar „Lucian Blaga” din cadrul Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeş este mereu productiv şi activ în viaţa culturală. Majoritatea membrilor cenaclului au publicat în presă şi în volume sau plachete, Centrul Cultural găzduind numeroase lansări de carte. Iată că, azi, putem vorbi despre intrarea în Liga Scriitorilor din România filiala Cluj, a patru scriitori din Sebeş colegi de-ai nostri: Rafila Maniu, Jeni Voina, Moga Mariana si Petru Fagaras. Alaturi de Maria Cornelia…

culori amestecate pe 
zid
îngrămădite de 
o pensulă groasă 
alteori  
pete albe rămase 
stinghere în 
colţuri  
fâşii de tapet 
roşu curs peste 
cercuri 
răstignesc mâinile 
să adun  
necuprinsul 
trupul se lasă a  
plângere 
peste şevalet

Dacă ți-aș spune că mi-e frică să-mi deschid pumnii,

mi-e frică să-mi înitnd picioarele și mâinile

și chiar să-mi deschid ochii.

Mi-e frică să nu te rănesc atingându-te.

Poate cu degetele îți ating penele

iar ele ar cădea ca acele unui brad după Crăciun.

Poate că mâinile și picioarele noastre s-ar atinge,

iar tu te vei îmbolnăvi de lepra sufletului meu.

Poate cu genele ți-aș atinge fața si buzele,

iar tu ai cădea străpuns ca de…

tânguirea 
 
 sapă adâncurile mele
 
 unghiile pătrund în
 
 sfâşierea cărnii
 
 căscând întunericul
 
 vultur fără odihnă muşcă
 
 zdrenţe muribunde
 
 mă sting şi ard 
 
 banal
 
 ca orice femeie îndrăgostită

Eu ştiu să te iubesc la margine de lume

De când nu se născuse nici stea şi nici cuvânt

Eu ştiu să cânt cu ochii din soare în genune

Când tu încet te sfâşii spunându-ţi ,,Cine sunt?''





Eu ştiu să-ţi dărui somnul peste cupola vieţii

Când esti prea obosită de mult prea mult înalt

Şi-apoi te ţin în braţe în clipa dimineţii

Să-ţi netezesc în taină, pe aripi, un liant



Eu ştiu să răsfir aţa când ghemul se deşiră

Şi să înnod din lacrimi…