Atitudine

[Vasilica Ilie]

 

        

Voi ştiţi ce culoare mai are iubirea,
Ce se mai poartă în ziua de astăzi,
Dacă se fac licitaţii sau se dă totul pe gratis?

M-am gândit, într-o criză de personalitate,
într-o pauză de libertate, să-mi tatuez tot corpul,
să-mi pun câte un piercing: în buric,
în sprânceană, în nas, în buze, pe limbă
să stau picior peste picior, să fumez marijuanna
şi să-i pun ţării mele o întrebare: - ce zici, sunt cool?

Sunt sigură că mi-ar răspunde pe un ton blând, de mamă:
- Tu eşti majoră, este atitutidea pe care ţi-o asumi,
mai grav este dacă te asociai cu tâlharii la drumul mare
şi îi ajutai să mă jefuiască, să mă stoarcă de toate bogăţiile
(să mă vândă, să şteargă cu mine pe jos, precum o cârpă)
aşa cum fac aceştia, de douăzecişiunu de ani fără frică de Dumnezeu.


- Ţara mea dragă, eu nu sunt perfectă dar te iubesc ca pe o mamă:
îţi iubesc pletele aurii, ca azima bunicii;
ochii tăi negri, supraveghetori, forând în adâncuri;
mâinile amândouă care îmbrăţişează munţii şi apele, pădurile şi oamenii;
degetele picioarelor tale, stâlpi la hotare;
pământul, sânii tăi din care curg: laptele şi mierea;
buzele tale din care izvorăsc cuvintele în limba latină;
inima ta, cuptorul în care se coace pâinea noastră cea de toate zilele,
(sau izvorul din care ţâşneşte iubirea acoperind toată suflarea).

Ţara mea a tăcut. S-a auzit doar bocetul unui tulnic cântând o doină de jale…

[Petru Făgăraş]

Asa cum imbratisez femeia curcubeu, dintr-un poem de-al meu asa imbratisezi si tu tara, cantand o doina de jale...

...................................

te-mbrăţişez cu norii mei,

cu florile, cu iarba,

cu cristalinul apei,

din Valea Frumoasei,

cu vântul şi soarele,

cu brazii

şi toţi stejarii din fiinţa mea!...

.........................................

şi-n munţii ce vibrează-n mine
cu dor de lacrimă-izvor
te port mereu spre nemurire... pe tine tara mea de dor...

........................................

[Gabi Negulei]

Doamne....cât de mult îmi place poemul tău!

Dă-mi voie să-ţi dăruiesc ceva din sufletul meu.



Să te cuprind în braţe , să te lipesc de suflet

Şi să colind o lume cu tricolor pe frunte …

Voi şti că liber , aer şi mir voi respira

Numai sub cerul tău senin , pe culmile de munte .



Doar din izvorul tău m-oi sătura ,

Cu brâu din flori de câmp mă voi lega de tine

Şi toţi străbunii-n glas i-oi învia ,

Cei ce îmi curg o ţară cu florile prin mine .



Şi n-am să las cuvântul să se ofilească

Împresurat de „ok”uri şi „week end”uri plăcute ,

Când e atât de dulce limba românească

Şi basmele bunicii , cu grai mândru umplute .



Cu ce-i mai bună lumea când mă smintesc prin ea

Şi sufletul îmi zbucium, si trupul mi-l zdrobesc ?

Când inima mi-e plină de frumuseţea ta

Doar în cămaşa-mi ruptă strig:- Muică , te iubesc!!!!!!!!!



O seară placuta

Gabi

[Vasilica Ilie]

Va multumesc dragii mei ca v-ati aplecat asupra acestui poem ; l-ati citit, v-a placut sau nu, principalul este ca nu ati trecut pe langa el fara sa lasati semn. De asemenea , va multumesc si pentru versurile inserate in subsolul acestui text. Cu drag si pretuire, Vali