Voi muri în mii de feluri

[Romeo Tarhon]

Fără tine lumea noastră
Se va nărui, iubito,
Nici Cel care-a zămilsit-o
Imperfectă și măiastră

N-ar putea s-o mai salveze,
S-o dureze din durere
Dacă pleci spre alte sfere
Fără nopți, fără amieze,

Fără grija mea că mâine,
Sau spre orele de seară,
Nu va fi ultima oară
Când te văd și când întâi ne

Vom fi despărțit o noapte
Cât o eră planetară
Până-n următoarea seară
Când ecou vei fi, din șoapte,

Când eu rană lângă rană
Peste cerul fără ceruri
Voi muri în mii de feluri
Doar clipind geană pe geană.

Voi muri clipă de clipă
Și de zeci de ori pe oră
În clepsidra ce devoră
Fir cu fir lumi în risipă...

Voi muri în multe chipuri
Diferit, irepetabil:
Bob cu bob, polen mirabil
În oceane de nisipuri...

Voi muri ca o lumină
Văl cu văl, ca o meduză
În a mării neagră spuză
Și a beznei grea cortină.

Voi muri răpus de ape
Dizolvat în mări de spumă,
Strop cu strop ce se însumă
Într-o lacrimă sub pleaope..

Doar cu tine, niciodată
N-m să mor în misiunea
De-a nu pierde-n veci minunea
Că exiști, adevărată!