Speranţă şi viscol

[Georgeta]

Tuturor prietenilor mei, membrilor Cenaclului care a fost, este şi va fi PE CALEA STELEI !!!

Cu plecăciune, în vecia Cuvântului

Geta cu drag de voi

Speranţă şi viscol

Cu fulgi viscolind prin zăpezi înroşite

În noaptea de iarnă, departe de lume

Mi-ascund faţa-n palme, tăceri ’năbuşite

Sub neaua clădită-n salbatice dune

Se zbat să răsară-n cuvinte plăpânde

Îşi caută rostul în stihuri pribege

De viscol rănite şi doruri flămânde

Ne’nţelesul voind din zăpezi să dezlege.

Mă biciuie fulgi îngheţaţi între stele

Din albul lor pur mă inund cu iubire

Cu dragoste-adun năzuinţele mele

În coruri de îngeri, râvnind fericire.

Când vine Crăciunul şi bradul străluce

Colindu-mi se naşte din ’nalte troiene

Se sting ne’mpliniri, eşecuri caduce

Şi-apar nestemate de suflet, perene.

Se-aprind lumânări din cenuşi răvăşite

Lumina-mi inundă cu dragoste pură

O viaţă pierdută-n visări ne’mplinite

Şi-i dă strălucire, topind orice zgură

Rămasă-ntre muguri de cetină verde

Iar pruncul din mine zâmbeşte vibrând

Cu inima plină de Tine mai crede

În floarea din suflet şi-n albul din gând.

Bacău, 9 decembrie 2010

[Petru Făgăraş]

Multumim Geta pentru gand, pentru alb si Craciun. E un minunat poem ce ne inunda cu dragoste pura, pe toti ce care mai cred in floarea din suflet si zambesc vibrand cu pruncul din ei...

[Georgeta]

Va multumesc, dragii mei! Sunt onorata ca modestele mele versuri au fost prilej de bucurie pentru auditoriu. Eu eram acolo, langa voi... cu sufletul si-acolo voi fi mereu! Va admir, va stimez, va apreciez, va iubesc!