RĂSTIGNIREA LUCEAFĂRULUI - autor Mariana Dobrin

[Dobrin Mariana]

                                     

                            

                   Încearcă unii, când şi când, LUCEAFĂRUL să-l răstignească,

                   S-arunce fiere şi noroi pe haina lui împărătească.

                   Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru

                   Şi-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru şi sihastru. 

                    Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,

                   Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.

                   Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un LUCEAFĂR,

                   Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos şi teafăr.

                   Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme şi în frunte,

                   Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.

[Dobrin Mariana]

Te imbratisez cu sufletul pt. acest comentariu superb!! Ai scris de parca ai citit gandurile mele.

[VERONICA OSORHEIAN]

Adevar vorbeste poemul. Felicitari. Speram sa nu fie prea multi cei care il considera pe EMINESCU depasit si, in cele din urma, sa/si revina din starea pe care nici nu stiu cum s/o calific. Cu drag, Veronica Osorheian

[Dobrin Mariana]

Iti multumesc tare mult, Veroonica, pt. lectura si cometariul tau de apreciere! Te imbratisez cu drag si prietenie!

O seara frumoasa iti doresc!!!!!!!!!!!