În ghetele bunicului

[Vişa Marcel]

Prima zi de şcoală
un coşmar
N-am înţeles de ce le-am luat în picioare
poate eram prea săraci

Mă pierdeam înlăuntru
ca lama unui topor ruginit în grumazul condamnatului la moarte
Pielea tare ca un catran
săpa în carne vie

Sunet de paşi pe asfalt
mă bântuie mereu
Ţintele de metal scoteau ecouri de tocuri înalte
Copiii din vecini mă numeau "doamna"
şi aruncau cu pietre în mine
Uneori şi câinii vagabonzi îmi smulgeau bucăţi de suflet care începeau apoi să chelălăie sinistru
Atunci alergam bezmetic

Din talpă în călcâi un cui
făcea diferenţa între rău şi iad şosetele sângerau ca un pansament
(eram primul rănit pe câmpul de luptă al dimineţii )
În clasă atrăgeam priviri ciudate
Colegii îmi puneau în bancă broaşte moarte
uneori o bucată de pâine uscată

Capul dirigintei se dilata în ochii mei
Se pierdea într-o claie de păr mov şi-n alcool
îmi rupea adesea degetele cu băţul
(o vrăjitoare nenorocită)

Colegul de bancă
purta ochelari cu funduri de sifoane
singurul care mă accepta în preajmă
Am înţeles atunci că şi orbii sunt buni la ceva
Câteodată îl loveam peste urechi cu rigla
Plângea cu capul sub bancă
Să-l liniştesc împărţeam cu el singurul măr din ghiozdan şi-i mângâiam părul blond
Eram aproape prieteni
Ieri profesorul de aritmetică i-a înfipt compasul în cap
Mama uitase de măr

Pe Corina o iubeam în taină
Avea ochi albaştri şi codiţe blonde
Mă privea ironic şi râdea cu colegele de croiala veche a pantalonilor

După ore citeam la lumina felinarelor poeme
singur pe străzi mă îndrăgostisem iremediabil de tăcere şi de Baudelaire
Acasă nu aveam decât o lampă cu petrol
Care-i înnegrea deseori cu funingine tatei sufletul
O înjura pe mama, pe dumnezeu şi pleca la crâşmă să moară

Îmi povesteau ghetele bunicului în vis...

[Vişa Marcel]

mersi Dorina