Lumina din inima ta

[Irina Lucia Mihalca]

Lumina din inima ta

Sub straturile de vernis,
în ritmul tăcerii,
ca într-o plasă de vise,
lumina străbate
cerurile umed-albăstrii
şi-apoi pătrunde-n preajmă.
Un mister revelat
privirii noastre îndrăgostite,
pictură pierdută-n poezie.

Un cântec înfloreşte dorinţa în tine,
dulci murmure din adâncuri,
Nu-s coapte, încă, fructele ei!
Drumul e lung. Nu te opri,
bucură-te de mireasma florilor,
culege buchete, ghirlande,
dar nu uita că viaţa e mai mult
decât cântecul ei. Fericirea e fructul copt!

O picătură din ce va urma
este plăcerea câmpiei,
- chemarea adâncimii spre piscuri -
un început al partiturii, un vis,
o nouă dorinţă,
promisiunea intrării în templu.
Diferă doar uşa. Ceva-ţi va lipsi,
o umbră va pluti în adâncuri,
un gol vei simţi, mereu, în inima ta,
de nu vei cunoaşte, şi floarea,
şi fructul, împreună.
Regretul întunericului cuibărit într-un colţ.

Misterios zâmbet - straniu, fermecător,
bizar şi fixat pe retină,
amestec de seducţie şi moderaţie
topit în durerea abisului şi extazul înălţimii!
De tine depinde ce-alegi.
Nu-ţi înăbuşi cântecul inimii,
- fântână a vieţii - nu te opri din căutare!

Cu aripile-ntinse spre cerul deschis,
urmează-ţi zborul spre stele.Trăieşte bucuria.
- E-atât de uşor
să renunţi la colivia construită în timp!

Frumuseţea e viaţa
în care ne oglindim eternitatea...