Din jurnalul unei zile ( *50 de primăveri)

[valentina becart]

Striveşte-mi tâmpla cu ultima
„mână de întuneric” când zorii mijesc
doar aşa voi purta în suflet
semnul zilei
aducătoare de noroc...

Striveşte-mi tâmpla
cu dumnezeiasca frumuseţe a florilor
ce-şi dăruiesc parfumul
drumeţilor îngenuncheaţi la răscruce...

... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate
ale cerului
căzute peste braţele-mi
ce şi-au dorit un legământ cu absolutul
şi-o singură îmbrăţişare cu Zeii...

Striveşte-mi trupul cu munţii
falnici şi izvoarele repezi
şi n-o să-ţi reproşez
graba cu care
vrei să-mi spulberi nevoia de statornicie
în curgerea nefirească a timpului...

Vorbeşte cu păsările
să mă rănească cu aripile lor
însetate de zbor
şi n-o să mă vezi plângând
când ştiu prea bine
că libertatea mi-a fost închisă
în miezul unui fruct...

O! Frumoasă şi senină fată
cu lumini tăinuite sub pleoape
sărută-mi fruntea
cu buzele tale adultere...
şi-am să te strâng la piept – ca pe singura mea
bucurie:”copilăria!”
pe care-o simt risipindu-se... în fiecare ticăit...

Striveşte-mi tâmpla cu toate promisiunile
celor 50 de primăveri
ce mi-au fost adăpost împotriva frigului
metafizic
şi-mpotriva deşertului strecurat în sânge
... şi-am să cânt de bucurie
când – în fiecare rană - va înflori o nouă speranţă
şi noi dimineţi cu trăiri interzise...

Striveşte-mi sufletul
cu tot ce are viaţa mai sublim... şi cu fiecare strigăt
de durere... voi fi mai tânără cu un vis
....
50 de primăveri...
un buchet de gânduri ... smuls din somnul adâncului
şi aruncat în braţele pezentului
extaziat,
extaziat....

4 aprilie 2011

[Vişa Marcel]

Vorbeşte cu păsările
să mă rănească cu aripile lor
însetate de zbor
şi n-o să mă vezi plângând
când ştiu prea bine
că libertatea mi-a fost închisă
în miezul unui fruct...