Destinul de Georgeta NEDELCU

[Georgeta NEDELCU]

De destin nu te poţi apăra ca de câini.

(Vasile Ghica)

 

 

 

 

Destinul, sufletul mi-a răstignit
Când la o aripă am fost rănit.

Şi am rămas la sol ca să mă zbat,
Însă, de la destin nu mă abat.

Vreascuri de foc am încercat să fac

Din amintiri şi-n fum să le prefac.
Puterile încerc să mi le-adun
Şi vreau să uit cea fost... Opresc ce-i bun!

 

Necazurile trebuie să-nving,
Şi de-am căzut, iarăşi să mă ridic.
Destinul meu l-a scris cândva, Iisus.
Şi numele ce-l port a fost înscris
În Cartea Vieţii, dincolo de vis.

 

Mereu, Iisus pe braţe ne-a purtat

Şi-o viaţă ne va duce ne-ncetat,

Iar de-om ajunge-n Rai, acolo sus,

Va fi cu noi şi Bunul meu Iisus.

Domnul, ades ne mângâie destinul,
Cel care ne-a-ncercat de atâtea ori.
Iisus e cel ce iartă! E Stăpânul!
Iar, noi ar trebui să-i fim datori!

Craiova Februarie 2009