dacă mi-e dor de tine

[Anne Marie Bejliu]

 

 

...deschid filele toamnei

între adevăr şi imaginaţie,

între una şi nouă lovituri de gând,

pe altarul tristeţii înrobite de lacrimi.

 

dacă mi-e dor de tine,

îmi arunc zdrenţele şi cioburile

în lacul sărat al cuvintelor nerostite.

îndulcesc fricii ochii de gheaţă atârnând nefiresc

între fior şi sărut.

mă reped ca un armăsar nedorit

între filele răsucite între chei fără zimţi

şi-mi aştern trupul

pe firul apei...

 

simplu sin aşteptând un cosinus oglindă,

sub linia vieţii...

 

tangenta îşi va ridica fruntea,

când întâmplarea va atinge cotele înalte ale unghiului spin,

într-o nebunie a gesturilor simulând întâlnirea.

 

dacă mi-e dor de tine,

nu tac.

strig la răspântii de drumuri.

 

unul sigur e al tău.

vei veni.

poate.

 

nu mai ştiu unde ai ajuns...

 

aud doar vântul recitând dintr-un volum

nescris,

doar gândit a ne fi banca

sau doar banchiza iubirii,

în oceanul întâlnirilor promise.

 

autori fideli trăirilor,

vom uita versurile între buze şi inimă,

pulsând mângâieri...

de gheaţă umbre ale pleoapelor plecate,

fluturând uimiri

între virgulă şi punct...