Cer fals

[Vişa Marcel]

marea nu e decât un cer fals 
ce are semnătura lui Dumnezeu
a curs din înalturi
odată cu ploaia

şi demonii 

închisoare de ape 

iad lichid

 
în seara plecării tale
a căzut pe pământ ...
ca o lacrimă surdă
în care mă înec

ard

mă sting
ascuns
după mulajul palid al lunii
reflectat în adâncuri...
precum chipul tău 
în marea gândurilor mele
alt cer fals unde erai cândva înger

 

cazi
devii corabie fantomă
mânată de furtuni

evadez
rătăcesc pe insule pustii de tine
ca un naufragiat al vieţii
mor în fiecare zi

[Cristi Iordache]

(cel de sus are semnătura lui Dumnezeu într-un colţ) a

 

aş fi renunţat la cuvintele de mai sus, dar este alegerea autorului.

ele strică dealtfel, un poem foarte bun!

 

C.

[Vişa Marcel]

salut Cristi,daca renunt la cuvintele de mai sus se pierde imaginea cerului asemanata cu un tablou,dar o sa renunt la "intr-un colt". Mersi de popas!

[Cristi Iordache]

sigur

e creaţia ta

cu bine!

[Bianca Dobrescu]

marea nu e decât un cer fals 
ce are semnătura lui Dumnezeu

(aş scrie eu, şi aş lăsa cititorul confuz)

 

Care cer? Ori cel fals, ori cel real. E adevărat, este deranjantă paranteza. Nu să renunţi, să înlocuieşti cu ceva, cu ce-ţi place ţie:D!

[Vişa Marcel]

sa ma gandesc la ce-mi place sa vedem cu ce-as putea inlocui :)) :P

[Bianca Dobrescu]

Hihi, abia aştept!:D

[Vişa Marcel]

oricum remarcabila ideea ta Bianca,nu ma gandisem la inducerea in eroare a cititorilor. Poznaso :P

[Bianca Dobrescu]

Ehe, are farmecul ei. Dacă-mi citeşti poemele, de obicei poţi interpreta multe din ele. Aceeaşi chestie şi cu proza:))!

[Vişa Marcel]

iti place varianta asta?

[Bianca Dobrescu]

Evident:D!