cât de atent

[Anne Marie Bejliu]

...ghilotina fărâmă lumina...

şi cât de atent îşi bucura forma,

împletind pletele tale

cu sângele somnoroaselor cuvinte,

pronunţate rar, apăsat,

pe chipul copilului urii...

 

am citit doar prima filă

din testamentul ochiului sănătos.

avea literele

în forma tainelor chitarei lunii,

când haloul îi strânge trupul

cu patima nopţii,

răsucită încet

în tortura nesfârşită a visurilor dezlănţuite

cu ochii deschişi...

 

nu eşti trubadur.

 

eşti coarda albastră a cuvântului,

când El

paşte gândurile noastre,

transformându-le în anotimpuri

cu aripile tăiate în cruce.

 

redevin arbore

pentru răcoarea culorilor tale,

când sămânţa florilor

refuză impulsul spre înflorire.

patima...

doar o filă îngălbenită

într-o rafală de vânt...

 

[Anne Marie Bejliu]

da. alimentăm divinul din noi cu lumina gândurilor pentru a ne fi tot nouă bine, pentru a ne reîncărca pe noi înşine energetic. oglinda pecare o privim în momentele de singurătate, de derută, de întrebări, vrem să ne întoarcă o imagine clară a frumuseţii noastre interioare, în nici un caz nu a furtunilor interioare, a demonului din noi.

vă mulţumesc din inimă.

Anne Marie