Brumar

[Maria Dorina Pasca]

BRUMAR

 

         M-ascund sub umbrela  de crizanteme şi-aud picuri de Rapsodii din Ţara lui Topârceanu curgând pe la straşina casei, îmbulzindu-se să prindă ultima cursă „ fără viză tur- retur”- ţările calde, apoi, în veşmânt de pădure, colind pământul la apususl soarelui într-o gutuie, ascultând roţile căruţelor în tulburătoarea meşă a ştiuleţilor doborâţi de greutatea bobului prins în dulcea mămăligă.

         Prind în infinitul măturat al frunzelor, imagini din Pirinei, Alpi şi Apuseni, măsuri de Vivaldi şi lumini de Renoir, iar după Baba, învăţ ariile de brazdă şi lan şi iarăşi aripă de ţarcă, pe când în parc, pierdut dintr-un vers de Minulescu, tot plouă de trei ori pe săptămână lângă castanul ce gândeşte case lacustre.

         Scot morcovii şi pătrunjeii din grădină şi mă socot armurier al armatelor ascunse-n puterea pământului, aşteptând ca la un semn de frunză de nuc, să-mi prin în păr, fluier de vânt alb şi s-ascund în buzunarele cămăşii ardei răsuciţi în războiul cu cel iute şi gras, pornind...borcaniada pe rafturi, măsuri , comenzi, gusturi, funii răsucinte-n ceapă şi usturoi.

         Caut printre ploi, guturai, must în căni de pământ, sonete şi menuete şi găsesc chei de bemoli şi frunze ca să tai merele-n forme zimţate de Sfântul Mihai, pe când, pe umeraşe, hainele se strâng în promisiuni de modă şi parfum de tămâioasă, iar gheunoaia dă reţete compensate, pădurii bolnave de toamnă aurie, freamăt de ceţuri şi iubiri târzii de înflorite ramuri.

        

         Aştept în aşteptarea gândului ieşit din ceaţa primei iubiri să ningă încă o dată cu frunze şi apoi, dintr-o diurnă, Zeus să-şi cumpere care noi şi roţi de-ngheţ şi să se prăvale a luare aminte peste noi, muritorii nemuririi noastre, la ceas de foc în sobă, fular de promoroacă şi castane prăjite la stopul din colţul Olimpului.

         Şi iar caut şi mai caut rătăcitele boabe de licoare cu iz de cramă, ziua recoltei şi zeama de varză  dar, mă prind în ştiri deşarte şi contradictorii : Vine? Nu vine? Ne lasă? Nu ne lasă? Ne văd? Ori nu ne văd? Da, oare?