Atat de singur

[necsoi stelian]

ATAT DE SINGUR

Incă o dată mă simt atât de singur
Şi mă trezesc mai grav ca niciodată,
Mă-mbăt cu vorbe goale şi îndur
Nemernicia-mi şi iubirea înfocată.

Îmi vine să plâng, să râd şi mă gândesc
De-mi este bine sau mi-e rău cu mine,
De vreau sau nu să te mai iubesc,
De vreau sau nu să mă gândesc la tine.

Pe rând îmi trec prin minte clipele în care
Mă amăgeam că este bine-aşa cum este-acum,
Că am să fac din toat-această veselă cântare
O simfonie a iubirii ce să dăinuie postum.

Dar cred că am uitat un semiton pe portativ
Pierdut între-o octavă şi un ton al gamei Re
Şi uite că aşa, fără să existe vreun motiv,
Ieşit-a-n loc o simfonie plină de durere.

Găsi-voi oare bardul să scrie versuri potrivite
Cu muzica vibrant-a sufletului meu atât de ostoit
De-atâtea dragosti şi speranţe neîmpărtăşite?
Aştept s-apari, iubito, să fiu – a câta oară - fericit.

stelian n

[Mariana Dumitran]

versuri pline de dor, de iubire neampartasita si totusi pe alocuri cu speranta unei iubiri " infocate"...

" astept s-apari , iubito, sa fiu - a cata oara - fericit."

superb!!