Umbra mea 

o rană în privirea lunii 

se plimbă în noapte, 

prin gara cu fantome în trenuri. 

Stau clipele, 

spânzurate de limbă …

O gură de lup mușcă din noaptea sticloasă,

pașii grei trezesc pietrele drumului,

mă agăț cu brațele de zborul păsărilor

ce încă-mi mai cântă prin gânduri.

Peretele orizontului se apropie încet…

Nu mă mai îngrijorează zilele

mi-au coborât în plămâni nopțile.

Prin fiecare respir altceva;

ieri am respirat un gutui cu florile mari,

azi un nuc din marginea drumului,…

aș zice să-mi desenezi în podul palmei o inimă

fără săgeți doar singură pentru

atunci când depărtarea ne va chema

să se zbată ca un ochi în cearcănul lunii.



poate noaptea o să ne găsească la…

Sunt omul cu pălăria de paie

iubit de porumbeii sălbatici,

care îmi aşază ziua pe umeri.

Deschid larg ferestrele dimineţii

să-mi curgă din ciocul păsărilor,

lumina ca o perfuzie-n vene.

Sunt un copil gata să înveţe

cum se decojesc lucrurile-n gânduri

şi-mi rod carii bucuriile…

Era timpul când mi se încopciau gândurile

pe albul zăpezii într-o rană deschisă,

lupii urlau pe faţa gerului teama

şi o fluiera crivăţul alungat din munţi

la ferestrele tale înflorite de gheaţă.

Luna strângea vulturii pe creste

să le fure parfumul de sânge,

să-l vândă la mare pescăruşilor albi

când pe umerii…

Ard în mine patimile

gleznele tale se osifică-n drumuri

tai cu ele noaptea,

paşii-ţi alunecă din picioarele lungi

şi sari peste obstacole

ca o gazelă prinsă-n cerc.

Îţi culeg din lacuri ochii,

cuvintele mi le frângi cu un zâmbet

şi-mi torni spini în pantofi

să-ţi alerg pe urme…

Ezitări, drumuri cu temeri

albesc tâmplele cu ninsori.

Durerea, o piatră cazută pe suflet,

păstrează în miezul obiectelor

răcoarea întomnată a nopţilor

înşelător praf pe simţuri.

Te-ncurci în impulsuri ostile

cu femei rătăcite prin dragoste,

ademenite de invazii în oraşele mari

unde…

Curg sunetele imateriale prin aer

dimineţile prind aripile logosului

absorb lumina şi devin desăvârşit.

În acest duh prin care se mişcă păsări albe

gîndurile îşi deschid înrourate floarea.

Ascultă cum respiră oamenii iubirea,

cum apiraţia mea-i o fereastră deschisă

prin care se vede forma divină a lucrurilor,

fără de care…

gândurile alunecau

pe ochi

pe buze şi gât

se opreau pe sânii tăi înmuguriţi

lumea îi privea mirată

doua movile crescute obraznic

pe neaşteptate

egale şi rotunde

nimeni nu-şi amintea altceva

decât ritmul nevăzut al schimbării

plină de încredere…

Aprindem în fiecare focul şi-i frig

ard simţurile precum gazul cu flacără gălbue

tot ce arde-n noi ne purifică, se aruncă cenuşa,

altfel ne-ar umple de mâzgă alunecoasă,

încă o situaţie de trecut cu gura.

Ne învrăjbim în iubire ca negustorii de carne crudă

gata să o arunce în celălalt

N-am timp, n-am răbdare nici…

Avea bunicul o pălărie frumoasă

mi-a dăruit şi mie una la fel

mergea la muncă în gradină ori pe câmp

îşi aşeza pălăria jos să nu o murdăreasca

eram mereu împreună, îl imitam

îi plăcea să mă îmbrace la fel cu el

fapt care s-a şi întâmplat

copil cum eram, nu ştiam că-i bolnav

şi într-o zi a murit…

În seara asta bărbaţii-s la vânătoare

în păduri de pe valea frumoasei

fetele nopţii cu părul inele de smoală

cântă neauzit pe creste înzăpezite

În noaptea sticloasă, vom lua urma

mistreţilor cu colţii gata de atac,

vom auzi cântecul cocoşului de munte

pâna se lasă ceaţa albicioasă a zorilor

cu trupul…

întotdeauna omul nîndreptăţit

se ascunde cu totul în sine însuşi

îşi adăposteşte durerea care-l roade în trup

uneori îşi ascunde visul de văzul, auzul şi mirosul lumii

se preface într-o apă liniştită şi întinsă

pe care nici nu ştii când te înhaţă vârtejul morţii

sub tălpile sale pământul e nesigur, alunecă

paşii trebuie măsuraţi…

Se aprinde lumina-n casa pustie

o pasăre neagră e la fereastră

cineva apasă clapele pianului

să prind în auz ce nu se vede

să văd cu degetele ce nu se spune.

Îngerii zilei sunt la copacul vieții

să mă ungă cu mirosuri sfinte

tot ce bântuie tăcerea să fugă

să urc prin mine fără teamă

pe scara interioară a luminii

la bradul împodobit din camera de zi

unde vor petrece…

plângeam fără lacrimi



sub cerul verii



mă obosisem cautând

câteva cuvinte

în care să-mi încapă inima



toropit de…

A fost o întâlnire sau două

am văzut cum ne potrivim, n-am zis nimic

am căutat un pretext şi n-am gasit

am plecat de nebuni împreună

pe drumul care duce-n pustiu.

Te-am chemat la mine acasă, erai grăbită

ai plecat şi m-ai lasat nedumerit

de ce femeile irosesc ocaziile,

m-am întristat simţind…

pe drumul gândului către convingere

se întâmplă tot felul de căutări

ți se pare ca ai rămas singur

în propriile tale deziluzii



învățând de la alții că totul se poate…

Mă jucam pe bluza ta cu degete de orb,

vroiam să caut drumul fără băț alb,

becul suspendat în tavan n-avea ochi,

îi murise energia, se plictisea,

dădea semne disperate c-ar vrea ceva…

Hainele mele de ceramică smălțuită

nu pot fi pătate de ploaia portocalie

aduceți somptuoasele odăjdii de ceață

prin care se văd sânii strânși în găoace

la pieptul frumoaselor femei venite…