Cum sa iti explic , iubire,
Ca te-am pictat cu stelele,
Prinzand cu un bold mareele
Strivite de surasul universului

Si te-am ascuns printre pupile,
Rupand crestele timpului si aripile
Clipelor sa imi ramana secundele
Ascutite de limbiile zeilor,

De melodi venite din adancuri,
De vise timide, valsuri,
De puf de papadie si zbor de pasari,
De vorbe pierdute pe drum.

Cum sa iti explic, iubire,
Ca m-am pierdut in tine?

La pas cu tine n-am sa pot

Sa merg mereu, iubire,

Alerg pierduta in fantezii

Prin vara ce a sosit tarziu,

Si reproduc in minte versurile

Uitate intr-un colt al mintii

Printre dosarele atinse de un nor,

Notand ca ieri pe coala rupta,

Catandu-te sub zecile de chipuri

Ce trec grabite ca si mine,

Uitand sa mai admir natura

Cu minunatele-i condeie. Ce tablou!

Ma ajungi din urma uneori

O stiu si vad chiar daca tac,

Dar ce…

Ma poarta dorul catre tine,
Prin umbra gandurilor toate,
Spre albastru valurilor sterse,

Trecand ca o naluca pe strazi pustii,
Pe portative fara sens si fara linii,
Aprinsa intr-un colt al inimii

De soaptele fugare, de amintiri straine,
De portul vechi cu farmecu-i aparte
Si felinarele imbracate in poveste.

Priveste timpul care trece,
E un mosneag dragut
Si pus pe sotii

Ce tese cu mandrie clipa
Si ingandurat tot rupe
Trecutele simtiri, plangand.

De il provoci te alearga
Ca un atlet la maraton
Lasandu-te fara suflare.

De il alinti te atinge
Ca un parinte, cu intelesuri,
Purtandu-te in palma-i mica

Prin viata asta fara poduri
Spre malul cald, udat
In rasarit de ape.

n-am sa pot nicicand

sa culeg cu mana stele,

sa le insir cu ata vietii

in priviri de luna plina,

sa cutreier marea toata,

sa alunec peste valuri,

sa privesc la cerul mare

cautand comete in noapte,

sa il iau pe nu in brate

cand picioarele imi cad.

pot sa insir doar vorbe,

sa il iau pe pot de brat,

sa adun din neaua rece,

sa imi scutur fruntea plina,

sa fac piruiete mici

pe covoarele albastre,

sa ascult…

Imi purtasem dorul prin lume
Asemeni stelelor ascunse
Sub mantia alba de vise,

Insirand dorinte tacute
Prin noptiile aprinse
De ganduri imaginare,

Purtandu-te legat de suflet
Ca un talisman zidit
Sub trupul de lut,

Nestiind ca o soapta fugara
Si o privire dezbracata de umbra
Ne-ar fi unit intr-o clipa.

Le-am imbratisat pe toate, viata,

Iubirile, dezamagirile, iluziile si sperantele,

Lasand rafalele de vant sa ma atinga,

Cazand si ridicandu-ma mai tare,

Plutind ca norii pe cararea firii

Usori si luminosi ca o privire,

Din casa fara geamuri

Tesand din stoluri panze,

Croind schite inaripate

Prin singuratecele foi,

Ratacind pe punti abrupte,

Prinzand cometele argintii

Sa le lipesc sub tampla goala

De sentimente si de…

Stiai, iubire, ca dragostea

Se invata intre o pirueta,

O imbratisare si un salt in gol,

Mutand pioni pe scena vietii,

Prinzand in suflet fluturii pereche

Si basul ascutit de un sentiment,

Ridicand corabii de hartie

Spre cerul imbracat in pielea

Manuscriselor tesute in noptile stravechi?

Stiai, iubire, ca salsa

Se…

si poate te-am iubit

prin intunericul din mine

navigand prin timp,

razand la nou, la vechi,

la tot ce ma atingea

si aripi noi iti mai croiam

sa zbori ca raza de lumina

spre orizontul larg deschis

sa nu aud prin noptiile pustii

cum cerul iti lacrimeaza iar,

sa nu ma vad

soptind cuvinte fara urma,

si umbra-ti negra sa ma imbrace

in liniste, in amagire, in visul

alungat in zori de vant.

si poate te-am iubit…

Batea nebuna dragostea
Sub straturile de otel
Ce ma atingeau cu aripa
Carpita de cerul

Ce imi mai croia
O scara pentru un maine
Ascuns sub umbra
De omat si nostalgie

Al unui vis pierdut
Pe puntea unei clipe
Condusa de un matelot
Spre zarile uitate.

Si ma pierdeam sub ochi-ti
De cristal provocator
Ca pulsurile agitate ale marii,
Navigand spre soarele stralucitor.

M-am imbatat cu visul

Unei nopti de vara

Valsand pe norii

Purtatori de ape cristaline,

Hranindu-ma cu fluturii in cadere,

Mutand pionii incercanati de timp,

Prinzand in treaca un a fi

Sau a nu fi tarziu,

Luptand ca un soldat

Rapus de spada-i rupta,

Cladind motive vechi si noi

Sa nu imi arunci ce ar putea sa fie.

Si de va fi ca irisul

Sa te cuprinda in clipele tarzii

Voi aduna armata gazelor pagane

Sa te dizolve…

Rasuna muzica, stimate domn,

Si usor te-ai inclinat.

Era o invitatie la dans?

Stii sa dansezi?

Eu, nu, dar pot sa incerc.

Cat poate fi de greu?

Un pas la stanga,

Doi la dreapta...

Sau poate e invers?

Te amuza nestiinta mea?

E in regula.

Oh, nu!

Vei conduce tu.

Ce stangacie, dragule!

Iar m-am trezit

Un pic mai mare.

Era piciorul tau?

Ah, iarta-ma!

Vroiam sa te privesc.…

Mai stii batranul

Ce imi cerea un leu

Pentru o tigara

Sa poata sa picteze

Notele pe portativ?

L-am regasit pe drumuri

Umbrite de soare

Privind porumbeii in zbor,

Oamenii sub chipul

Impietrit de timp,

Norii modelati usor

De cerul ursuz,

Batand tactul cu degetele

Patate de tusul negru,

Compunand note in gand.

Mi-a zis ca viata

E un joc de copil,

Un vals intr-un port

Ascuns in mister,

In zambet…

ma uitasem in portbagajul sufletului

ascunsa de nuferii zilelor albe,

sperand ca ai sa vi sa ma atingi

cu vantul cald din rasarit, cu o privire,

si numaram naiva clipele ce se scurgeau,

vorbind cu luna ce te tinea captiv

sub universul ars al stelelor ce se stingeau

ca doua lumanari pe portativ,

trecand prin ploaia rece mai matura,

prinzand cioburi de vise cazute

in ochii inundati de natura,

rupand petale de flori…

Sunt antotimpuri ce aduc schimbari

Si vanturile reci ce ne ingheata,

Purtandu-ne spre un maine

Un pic confuz si intunecat,

Turnandu-ne granit pe doruri,

Lipindu-ne pe chipuri mastile

Pictate de un pictor prea ursuz

Sub valul ruginit al unui tarm

Si ne mintim ca este bine

Croind vapoare de nisip

Si o arie prin noptiile pustii,

Cantand la stele si la luna.

tu, poezie muta, iarasi ma ranesti
cu spada grea, cu arcurile intinse
catre sufletu-mi deschis

si scuturi n-am sa ma reflect,
nici forta sa mai lupt cu zeii
ce isi coloreaza panza

sub cascada de cuvinte reci
tesand pe ceruri-orizontul
ce il strabat cu lanturile grele

privind cum ziua indrazneata
vede doar fatada fara a stii
ca uneori si aparentele inseala.

Au inceput sa se usuce macii

Si vara vine in pas de dans.

As vrea sa ma atinga aripa-i

De foc, dar sunt de gheata.

Imi zboara iar prin minte

Pasarile fara tinta

Purtandu-mi gandurile

Spre ziua larg deschisa.

Ma doare timpul care trece

Ca un voinic catand cararea

Si absentele taceri uzate

Ce le-am ascuns sub ora

Zilelor inlacrimate

Privind ingandurata cerul

Ce isi poarta cu mandrie

Prin viata norul.

Plang…

ma imbracase cerul in haina ta

si ploaia in sarutarile divine,

si ne priveam prin clipa grea

pierduti in vise nepermise

pe un taram de stele si comete,

de valuri calde revarsate in suflet,

de poduri faurite din dorinte,

de un glas ce ne lovea tacut,

de picaturile ce ne atingeau

si le prindeam pe rand

prin zilele ce tot veneau

cu focul aprins din iad

si rataceam dansand imaginar,

valsand cu tine printre norii grei…

Credeam ca zilele vor sterge praful

Trairilor de ieri, iubirea fara nume,

Si amintirea inchisa intr-un sertar,

Ca pot sa ma ascund ca melcul

Intr-o casuta fara geamuri,

Sa-mi car prin lume steagul alb,

Sa fiu furtuna, sa lovesc,

Sa plec fara regrete,

Sa nu privesc in urma,

Sa ma compun din frunze,

Sa inverzesc odata cu natura,

Sa rad si sa dansez.

Tu poti sa razi oricum.

E vina ta si…