Acolo, în Brusturi, unde am văzut lumina zilei, Dumnezeu fusese mai zgârcit cu oamenii, dându-le în loc de pământ mănos și zile însorite, cum văzusem în satul vecin, la numai o zvârlitură de băț depărtare, un ținut arid și stâncos, cu ierni năprasnice, care se întindeau adesea până în luna lui mai, cu primăveri și veri scurte, despre care nu-mi amintesc cu prea multă plăcere. Faptul că, totuși, mă mai întorc câteodată cu gândul înapoi, se datorează bunicului meu după tată, pe care îl asociam…

cândva nu-mi ajungea somnul, mă certam cu nevasta

acum mi-i de ajuns, chiar în exces,

ea avea insomnii și mă ura din cauza asta,

azi mă urăște că-i tulbur somnul prea des.

atunci  nu existau lucruri care să mă perturbe

cerșafurile albe, de pildă, cu imprimeul abstract și aromă

 avalanșele-i dulci și-amețitoarele-i curbe

cu urcușuri și povârnișuri abrupte,  de…

 “ ...Cuvântul “secret“ este inadmisibil într-o societate liberă şi deschisă iar noi ca popor, intrinsec cât si din punct de vedere istoric suntem împotriva societăţilor secrete, a jurămintelor secrete si a procedurilor secrete. Pentru că există împotriva noastră o conspiraţie monolitică şi cruntă care se bazeaza in principal pe modalitaţi ascunse pentru a-şi extinde sfera de influenţă, se bazează pe infiltrare în loc de invadare, pe subversiune în loc de…

La șapte fix sună telefonul. Nu trecuse o oră de când Alberta plecase la serviciu. Intervenise ceva neașteptat, care reclama prezența ei acolo. El rămase în pat să lenevească până la nouă și era fericit.

- Bogdan, tu ești?

Era vocea Cristinei, sora sa, asistenta.

- Da. Mi-ai și uitat vocea, bag de seamă!

- Lasă asta, Alberta a avut accident în zona Carrefour!

Amuțise.

- Ești sigură? reuși, totuși, s-o întrebe. N-avea ce căuta pe acolo, serviciul e în…

faptul de a exista

de a fi

( de a crede că ești! )

nu înseamnă nimic

omul n-are decât o viață

prea puțin

pentru câte căutări și eșecuri îl așteaptă

rațiunea

această povară a minții

este ruptă de viață

lumea rămâne o simplă aglomerare de lucruri

despărțită de drumuri

punctul din care…

Cristian Dima se sculase în dimineaţa aceea cu o durere îngrozitoare de cap şi îşi blestemase soarta care-i hărăzise să se trezească în fiecare dimineaţă odată cu cântatul cocoşilor şi să meargă la serviciu, unde trebuia să muncească pe brânci până la lăsarea întunericului pentru două sute de dolari amărâţi. Plecase cu gândul să se oprească la o farmacie şi să-şi cumpere câteva capusule de algocalmin, singurul medicament la care-i ceda durerea, fiindcă altfel, în starea de iritare în care se…

 viața mea e ca un teren bătucit

ca un șotron  desenat pe asfalt cu cretă

când intri trebuie să sari peste niște linii albe

pe care n-ai voie să le atingi

să-ți depărtezi picioarele

să țopăi

și să arunci c-o lespede înainte

apoi s-o miști printre linii într-un picior

nu-i simplu

Omul-șotron are regulile sale

din când în…

Alexandru Zbârciog se trezise în dimineața aceea cu o citație băgată pe sub ușă. Nu-l văzuse pe agentul procedural, care acționase total neprocedural, alegând soluția cea mai proastă, permisă doar în cazurile când persoana nu era găsită la domiciliu, afișarea, în loc să sune și să i-o înmâneze „adrisantului”. Cum nu găsise cu cine să se certe, deschise plicul misterios, purtând antetul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mierleștii de Sus și scoase o hârtiuță boțită, cu pete de grăsime în…

 respiram și credeam că trăiesc

îmi auzeam sângele curgând

căzând cu vuet în cascadele trupului

văzusem cândva o moară de apă

și-mi imaginam că eram o moară de apă

la capătul unei roți

măcinându-mi singur zilele

zdrobindu-le între pietrele zgrunțuroase

ale timpului

mărunțind-le în pulberi pufoase și…

 În varianta cea mai optimistă, pot crede că te-ai înșelat. Faptul că ne vedem zilnic înseamnă că exiști. Nu-i doar o închipuire a mea. Admit că n-am încercat să te ating, să-ți vorbesc, dar o voi face cât de curând. Dacă e așa cum spui, va trebui să mă conving singur. Da, uneori, se poate întâmpla și lucru acesta: să crezi despre cineva că există, iar el să nu fie decât o închipuire și invers. Îți dai seama cât de disperat trebuie să fii ca să apelezi la un asemenea subterfugiu? Nu pretind…

astăzi merg să-mi iau porţia de dreptate pe pâine

am numărul treisprezece pe o listă cu multe numere

care

de fapt

sunt oameni

dar aici funcţionează regula de trei simplă

în care un om se înmulţeşte cu o sută

apoi se împarte la treisprezece

iar ca să poţi înmulţi şi împărţi un om

la ceva

îi dai mai întâi valoare de număr

păstrând regula virgulei

pentru că toate numerele încep de la zero

iar zero nu are…

îmi simt capul prins într-o menghină,

ca între Scylla și Caribda

presat parcă între două fălci gigantice

de Tyrannosaurus

durerea e asemenea unui burghiu care se-nvârte

la turație maximă

prin creier

dacă aș fi un boboc de iris

m-aș deschide voluptos într-o floare albastră

la marginea cerului

dar parcă mai bine ar fi să fiu o…

Nu împlinise trei anișori când Grațiela Pușcaș, fiica unui învățător din Hotarele, simțise o atracție irezistibilă către natură. O încântau florile gingașe și frumos colorate din grădină, pomii fructiferi, iedera de pe pereții casei și iarba, care creștea miraculos peste tot. Ura iernile lungi și toamnele ruginii, din cauza schimbărilor climatice severe, deloc prielnice vieții vegetale. Pentru sufletul ei candid contau doar primăverile și verile anului, atunci când își putea exprima…

- Nu, spuse Berenice, respingându-i îmbrățișarea. E prea devreme pentru îmbrățișări! Când îmbrățișezi pe cineva încerci să transmiți ceva, la tine e mai mult decât evident, eu însă n-am ajuns atât de departe!

Îl vede reacționând visceral, retrăgându-și mâinile ca electrocutat, semn că fusese luat prin surprindere. Venind acolo, în apartamentul său personal, îi încurajase, de fapt, așteptările, destul de mari, probabil, și lăsase garda jos. Nu-i strica o lecție, oricât de mult simțea…

Nu am nicio explicaţie pentru criza aceasta de viaţă

înainte o găseai şi la taraba din colț

ce vremuri!

( nu trebuia decât s-o băgi între două felii de pâine!)

cumpărai cât te ţineau baierele pungii

e drept, fără nicio garanţie

la jumătate de preţ e indecent  să ceri şi acte,

o iei aşa cum este și-o înregistrezi

la Starea Civilă

 să apari în…

Ca orice om corect și cu frica lui Dumnezeu, Dumitru Ispas nu-și putuse explica de ce fusese chemat la Parchet și rămase minute în șir cu hârtia aceea oficială în mână. Bunul său simț îl îndemna să dea curs invitației de a se prezenta la Ministerul Public, cum scria pe antetul citației, măcar pentru a afla motivul inculpării. În citație se preciza negru pe alb că era invitat în calitate de inculpat într-o cauză străină total de preocupările sale: delapidare, deținere ilegală de armă și…

 sunt lucruri pe lumea aceasta independente de noi

nu poți opri ploaia să plângă în hohote

vântul să bată

căldura Soarelui să îmbrățișeze Pământul

puiul galben să iasă din ou

ridicăm de fiecare dată din umeri

copleșiți

nu suntem decât niște figuranți…

- Da, doar că-i gravidă. Femeile, precum știți, n-au muze, ci muzi. Și orcât ar părea de amuzant, și vă asigur că este, nici ele, nici ei, nu știu carte! N-au cum să se supună testului de dictare, așa că ( fără deci între propoziții )  va trebui să găsiți altă metodă de evaluare, și vă sugerez interogatoriu sau detectorul de aversiuni ( ca soluție de avarie, desigur! ).

Fusese informat că următoarea pe listă era o pacientă„ cu ștaif”, scriitoare, și că era în luna a treia. Nu avu…

să vezi două pietre sărutându-se

îţi dă de gândit

cineva spunea că eternitatea

este o noţiune abstractă

Brâncuşi a surprins-o

într-un sărut

altcineva spunea la fel despre suflet

greşit

sărutul e chiar sufletul

răstignit

la Stonehenge pietrele

şi-au înghiţit sufletele

n-au mai rămas decât niște capete uriașe

fără inimi

sărutul lui Iuda nu mai stârnește patimi

nu mai surpinde

pare o îmbrățișare…

Cum adică ce cred despre tine? Doar n-ai vrea să-ți spun ce cred cu adevărat? Acesta e secretul meu! De obicei cred ce spui. Știu că te înfurie faptul că nu poți scrie drept, fără corecturi, dintr-o suflare, și mă amuz. Umbli prin ploaie ca să-ți ascunzi lacrimile, plânsul, fiindcă nu scrisul sau picurii de ploaie te preocupă, ci eu. Ești atât de previzibilă!  Zici că mă ții aproape pentru că te fac să râzi, dar n-o crezi nici tu, nu-i, în niciun caz, vina sau meritul meu că te gâdili.…