Stela Popescu

[Mihaela Moşneanu]

Unui orificiu de stea i-a mai crăpat

o dată dopul şi-o lumină a coborât

s-o-ntâmpine pe actriţa noastră

draga Stela Popescu

a-nvăluit-o în căldura ei şi-a chemat-o

la regăsirea cu alţi actori dragi.

De fiecare dată când este reînnoit

dopul orificiului parcă ar fi cârpit

cu firul de melană al unei bluze vechi

de-aceea se destramă când lumina

pătrunde peste noi şi ne fură

un mare artist.

Scena teatrului de revistă e singură acum

zâmbind amar la amintirile unde Maestra

vorbea râdea şi dansa rupând podeaua

din tot sufletul şi fiinţa sa în timp ce

lui Alexandru Aeşinel şi altor colegi de breaslă

li s-a furat colega şi prietena de-o viaţă.

Râde şi plânge scena teatrului şi-a filmului

românesc în timp ce golul lăsat de Stela

dăruie plinul în sufletul colegilor şi-al nostru

unde continuitatea vieţii sălăşluieşte

doar în sufletul tuturor.

Mihaela Moşneanu