Stare. Gânduri

[Vasilica Ilie]

Într-o zi, stăteam ghemuită

într-un văl de ceaţă densă .

Simţeam greutatea gândurilor;

unele nu-mi dădeau  pace, mă incomodau

doream să scap de ele dar ceva mă împiedica…

 

 Atunci am vrut să le pun în ordine.

(pentru că se băteau cap în cap

ca într-un război psihologic în plină criză

pe care numai eu trebuia să-l rezolv).

“Nu am altă soluţie - zic-

decât să mă transform în zeiţa Themis

să le aşez pe două talere, să le cântăresc.

 

Înţelepciunea nu m-a lăsat şi, ca uleiul,

gândurile pozitive au ieşit la suprafaţă.

Atunci am zâmbit şi le-am spus:

-      voi, staţi pe umărul drept

hrăniţi-l cu iubire încât mâna mea să vibreze,

braţul să fie o aripă, iar în zborul meu

degetele să înflorească poeme .

-      Vom sta acolo unde trebuie- au răspuns gândurile.

 

În acest timp, gândurile negative

s-au aşezat pe umărul stâng.

Voiau să-i reteze aripa care stătea pavăză

la graniţa dintre bine şi rău, dintre iubire şi ură.

Aripa a fâlfâit şi toate gândurile negative s-au risipit...

 

Şi totuşi balanţa nu atârna întrutotul spre partea dreaptă;

am descoperit un gând  nehotărât

care rămăsese agăţat între graniţa celor două tabere

şi, aflându-se în singurătate

a tot privit spre umărul drept,  jinduind iubire.

 

De atunci, gândul nehotărât tot aşteaptă ...