Sfat

[Mihaela Moşneanu]

Nu mai plânge omule

că suferinţa e-o păduchioasă

afurisită ce-ţi intră pe sub scalp

şi-o leproasă nenorocită

când ajunge să se agaţe de cordul tău

şi ţi se-mprăştie prin suflet.

Nici nu mai ţine bagajele

burduşite de necazuri

în tine că se sparg lacătele

pe care le-ai ferecat tu însuţi

ca să nu ţi le vadă nimeni

şi se-mprăştie prin trupul tău

în chip de boală s-o dea afară

pe sănătatea de care nu te bucuri

regretând tardiv când

nu vei mai avea parte de ea.

Respiră aerul curat până

ţi se-nchid ochii de prospeţimea

lui şi simte-l până-n adâncul

sufletului de unde se poate vedea

o speranţă două trei sau mai multe

de unde Tatăl ceresc te vede şi te-aude.

Că lacrima ce-ţi curge

pe obraji sau pe dinăuntru

e mai limpede decât cristalul

e ruptă din oful Lui şi-al Fiului

şi nu se merită să curgă şiroaie

pe influenţele produse

de răutăţi şi invidii.

Mai bine păstreaz-o pentru

acele clipe rare când fericirea

îşi arată chipul în faţa ochilor

tăi c-atunci vei şti că eşti

împlinit şi-ţi va fi bine.

Mihaela Moşneanu