Semne...

[Mihaela Moşneanu]

Încrustează Dumnezeu

vizibil sau invizibil

oamenii Pământului

semnându-şi voinţa

dăruind din puterea divină

acolo unde omul

nici nu visează.

Ochii şi judecata

ni se scaldă în privelişti

de necrezut

pe trupuri şi pe minţi

fără prea multă asemănare

cu a celorlalţi

care n-au cerut şi nu cer nimic nimănui

nici măcar viaţa

darul cel mai preţios

nu l-au cerut!

Picioare chinuite se târăsc

înghiţându-şi în sec durerea

altele surdo-mute

fixate într-un cărucior rulant

mâini cu mai multe sau mai puţine degete

ori ondulate pentru a nu fi folosite

lipsuri auditive şi vorbitoare

vederi lipsite de lumina soarelui

minţi care au rămas

într-o altă dimensiune de timp

atunci când cineva s-a născut aici

toate vizibilităţile astea

sunt semne lăsate pe Pământ

pentru ca semnul întrebării

să licăre în conştinţa noastră.

Deşi cuvinte

ca handicapat(ţi) sau dezabilitate(ăţi)

le definesc înfăţişarea

în spatele acestor aparenţe

toţi avem acelaşi scor

în faţa Domnului.

Doamne!

Doar Tu ştii

răspunsul la multe întrebări

de-ale noastre

şi-Ai grijă de noi toţi

ţine lasoul întins şi strâns

să nu cădem în prăpastia deznădejdii!

Mihaela Moşneanu