Poezii despre mamă

[Plătică Petru]

 Mama

Ești în vârstă de acum,
Draga mea, scumpă mămică.
Nu te-nghizui la lung drum,
Doar prin sat, pe cale mică.

Părul tău, frumos însă bălai,
Mâinile atât de obosite,
Câte lacrimi ai putut să dai,
Câte nopți n-au fost dormite...

Și acum mă încălzești
Cu a inimii blândețe.
Pentru mine sfântă ești,
Dragostea și mila vieții.

Mă aștepți mereu să vin,
Sa-ți răspund că totu-i bine.
Pentru mamă e un chin
Când odorul nu-i mai vine.

Să trăiești mereu, o, mamă,
Să ne mângâi cu iubire,
Glasul tău mereu ne cheamă,
E izvor de fericire.

Doar cu zâmbetul pe față
Iți dorim mereu sa fii.
Cât mai ești măicuță, în viață,
Mai suntem și noi copii.

 

  Floarea vieții mele

 

Cea mai blândă și frumoasă,
Cea mai gingașă din flori,
E măicuța mea duioasă,
Ca un soare printre nori.

Precum vântul rupe-o frunză
Și o duce de la pom,
Tot așa și roata vremii
Depărtează om de om.

Orice plantă fără apă
Se va ofili curând,
Și mămica, de-i uitată,
Tot se va usca, plângând.

Când o ploaie drăgălașă
Udă-o floare încetișor,
Florea crește, se aprinde
Și se leagănă cu dor.

Tot așa o mama bună
Vizitată de-un fecior,
Își alină împreună
Nesecatul aprig dor.

Fără ploaie, fără apă,
N-o să crească nicicând flori,
Fără vorba dulce-a mamei,
Nu vom fi noi zâmbitori.

Tot iubind-o și stimând-o,
Viața noi îi prelungim,
Aducându-i fapte bune,
Sufletul îi mulțumim.

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu multă admirație!

[VERONICA OSORHEIAN]

Mama rămâne acel UNIVERS în care poeţii îşi moaie pana