Între poezie și proză/ Vasilica Ilie - de Constanța Abălașei Donosă

[Vasilica Ilie]

ÎNTRE POEZIE și PROZĂ /                                -Comentariu la cărțile autoarei  VASILICA ILIE  -

 

       În data de 26 noiembrie 2011, a avut loc la Biblioteca Metropolitană  Mihail Sadoveanu din București, în prezența unui numeros public iubitor al scrisului cât și prin participarea a numeroase personalități culturale, o triplă lansare de carte.

Semnele timpului – poezie, autor Elisabeta Iosif

Răscrucea destinului – proză, autor Vasilica Ilie

Antropologie culturală – studii și cercetare, autor prof. dr. Ștefan Lucian Mureșanu.

 

 

                                    Fereastra de la Răsăritul cuvântului,

                                                spre  Răscrucea destinului

                                                -       de Vasilica Ilie    - 

 

       Aceste două cărți le-am primit în dar, din mâna autoarei, ca semn al prețuirii sale pentru cel ce citește poezie și proză .

       Fereastra de la răsăritul cuvântului –poezie, este editată la Ed. Pim, Iași, 2010.

Coperta și grafica interioară sunt semnate de Liliana Nastas Brătescu

Postfața , aparține poetei și prozatoarei Cezarina Adamescu - membră a U.S.R. și redactor la Revista Agero- Stuttgart.

       Răscrucea destinului - proză, este editată la Ed. Pim, Iași, 2011.

Grafica copertei este asemeni *unui triptic *, reprezentând 3 picturi acril / pânză ale ilustrei artiste-plastice Maia Martin.

Postfața este semnată de Maria-Cornelia Postescu.

Menționez faptul să ambele arată frumos cu o tipăritură îngrijită și sunt editate sub egida * Asociației Unuversul Prieteniei *.

       Fereastra de la Răsăritul cuvâmtului, este o carte simplă la prima vedere, însă atât de profundă pentru minte și suflet. Răsăritul, este smerenia sufletului nostru !

Răsăritul, este statornica nădăjduire în bunul Dumnezeu .

       Compusă cu toate gândurile pline de sensibilitate, autoarea reușește fără nici un mare efort să ofere sufletului și ochiului celui care citește, imaginea unui muzeu cu sălile atât de mari în care pereții sunt panotați cu tablouri : Tablou de toamnă cu natură moartă, Între cer și pământ, Paradă de toamnă, La revedere vara mea natală, Sara, la furat de lună, Trandafiri,  Lanul de grâu cu maci, Visând printre nori și multe altele...

       Găsim aici, o mare expoziție de cuvinte: cuvinte ce se vor sălășlui prin ele - că omul sfințește locul și cuvântul.

       Este darul autoarei care din pacea sufletului său prin cuvânt, nu să se facă plăcută oamenilor, ci să pătrundă în esența sufletului lor – ca o insuflare.

Nu este lucru ușor ! Citind poeziile, parcă și admiri tablourile:

       *Mă iartă cuvântule, că nu-ți sunt fidelă,

         Nici gândurile nu-mi sunt la fel mereu,

         Câteodată aș vrea în acuarelă

         Să ți le pictez; nu mă pricep, îmi este greu.

         Viața, azi, mi se pare o telenovelă

         Unde este ispitit și un arhiereu. *

       Poeziile din carte, sunt fără încărcătură de prisos și te poartă din imaginea unui tablou, spre imaginea celuilalt, precum o ramură purtată spre rodul altui fruct, îmblânzind ochii sterpi sau vioi, inimile sărace sau bogate-n darul milei .

       *Dacă aș putea acum

         m-aș transforma în nor,

         aș plânge ploi,

         aș îmbogăți pământul

         Cu iubiri și flori

          și apoi

          ca un curcubeu

          aș râde soarelui.*

       Fără mari pretenții, asemeni omului care dăruiește cu generozitate fără a cere ceva în schimb, și autoarea Vasilica Ilie, mulțumește mărturisind în finalul ezpozeului de cuvinte:

       *Mi-ai alungat din gând tristețea și blestemul

         Și clipele negre ale anilor pierduți.

         Știi atât de bine să îmi alinți sufletul,

         Până și urma de zăpadă mi-o săruți.

 

         Renasc în iarna aceasta, sub plapuma de nea,

         Într-o iubire pură, ce sufletu-mi râvnea ! *

 

       Cealaltă carte, *Răscrucea destinului *, aceeași autoare - Vasilica Ilie, este de proză. Scrisă sub semnul emoției interioare, autoarea să se poată exterioriza, pune pe hârtie toate faptele petrecute în arealul unui sat din Bărăgan, îm măsura timpului cuprinzând: dragostea;  duioșia sau disperarea; vorba bună sau cea aspră; paza bunului Dumnezeu prin naștere și moarte cât și starea de spirit al personajelor prezentate, cum unele din ele pot fi în același timp și îngeri și demoni .

       Cu iscusință creatoare, Vasilica Ilie, cercetează îndeobște sufletul fiecăruia și propriile sale calități; cuvântul dat, starea sufletească a unora de a fi mieroși sau veninoși; dorința sau disperarea , poate uneori greșelile mărturisite sau nemărturisite.

       Și aici în cartea de proză Răscrucea destinului, apar o serie de personaje, în care autoarea cu inspirația sa intuitivă, știe să creioneze portretul fiecăruia atât fizic , cât și psihic.

       De la început pănă la sfârșit, acestea sunt; Frusina cu tatăl ei Gheorghe; George – iubitul Frusinei cu părinții săi Geta și Nicolae; Petre Soare – atât de mîndru și orgolios însă cu mintea slabă atât în tainele spirituale cât și morale; Alexandru Popa – medical veterinar, precum și alte personaje secundare care împreună, supravegheați de cuvintele autoarei, alcătuiesc de-alungul coperților, această nuvelă, care-ți infiltrează în suflet dragostea pentru cel ce se luptă cu răul vieții prin toată răbdarea sa, cât și dorința de uitare a celor ce sunt nevrednici de respect, prin lipsa lor de cutezanță.

       Citind cărțile, acestea mi-au insuflat încrederea de a transmite mesajul meu; citiți-le !

       Comparând poezia cu proza scrisă de Vasilica Ilie, am rămas cu un singur sentiment ; autoarea merită aprecierea noastră deplină . 

 

     Constanța Abălașei Donosă