Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

[Mihaela Moşneanu]

Durerea, tristețea, necazul, boala, răutatea, invidia,
fărădelegea, crima, toate se cutremură de sub pătura păcatelor,
înțepând conștința, care se pleacă smerită în fața Învierii, de
unde Lumina oglindește prin suflete și trupuri.

Cultura generală a conștinței privește
spre baza temeliei de unde Fiul Domnului își
îndreaptă privirea spre amărâtele păcate, care ne-au
fost și ne sunt mereu iertate prin răstignirea pe cruce.

Și-n fiecare an, părinți și copii, nepoții unchilor,
mătușilor și-al bunicilor, verișorii, verișoarele, cumetrii,
prietenii, dușmanii se-adună laolaltă, să se-nchine și să se plece
înaintea Domnului și-a Fiului, în speranța că Lumina luată
le va alina din toate relele și grelele vieții, și așa, deschid ușa
bunătății, din care se nasc faptele bune din mila creștinității
să miruiască Învierea ce se repetă-n fiecare an
să nu uite nimeni pentru nimic în lumea asta că Fiul Domnului
a fost Cel care și-a dus crucea până la capăt.

În timp ce noi luăm Lumina, câți morți o primesc și-o iau,
și din ce unghi al veșniciei ne privesc în momentul când
aprindem lumânările și gândurile ce ni se-ndreaptă spre ei?

Dar vine și trece Învierea de fiecare dată și oamenii
își continuă traiul după bunul lor plac ca și până înainte de Ea
de unde Timpul este călăuza în spațiu și viața
pe care noi le-mbrățișăm printre bucurii și tristeți.

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

Mihaela Moșneanu