De atunci ştiu

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Veţi îngădui drumului
să mă întoarcă înapoi,
Îl veţi cinsti cu fântâni.

Pe margini veţi planta nuci;
stelele se vor şterge la ochi,
vor bea apă din râul însoţitor,
se vor pieptăna prin sălcii.

Eu aş cosi ierburile de la pământ,
le-aş pune sub trupul femeii,
să simtă cum îi urcă mirosul în păr
şi mă ameţeşte în visare.

Cum începem să ne iubim,
norii se desfăşoară şi plouă mărunt,
de parcă n-am fi fost rude
cu neamul căpiţelor de fân.

De atunci ştiu, copacii pretind că nu văd,
păsările se întreabă ce-I iubirea,
clocesc mai departe ouăle timpului
care nici el nu pierde nimic.

Doar greieri petrecăreţi cântă mereu;
ştiu una şi bună,
nu se lasă,
până ne fură tăcerea,
ne readuc de unde am plecat.

[Mariana Dumitran]

Felicitari, Nicolae! Un vesnic indragostit...de frumos si dragoste..

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Mariana, e adevărat că sunt indrăgostit şi de poeyie care îmi dă posibilitatea să exprim ceea ce simt.

[Mariana Dumitran]

Numai un suflet incarcat de sensibilitate si frumos,poate exprima cu atata usurinta sentimentele..Felicitari, Nicolae!

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Mariana D.,frunosul dă o notă distictă dacă e însoţit de imaginaţie şi inteligenţă.