Au venit americanii! ( prima parte)

[Vasilica Ilie]

Uite, domnule, unii vorbesc despre sfârşitul lumii, alţii despre faptul că se moare de foame în România, şi altii sunt preocupaţi de venirea americanilor! Uraaa! Au venit, în sfârşit, americanii, de când îi aşteptam! Şi nu în capitală sau în vreun oraş important din ţară,  ci într-o localitate din judeţul Olt, numită Deveselu. Aici va fi baza aeriană unde vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă, pe locul fostului aeroport militar aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 500 de hectare. Ei, de acum, înainte, cine or să fie cei mai fericiţi oameni din ţară? Oltenii!!! Primarii localităţilor de pe lângă Deveselu împreună cu însuşi primarul localităţii, au fost invitaţi la preşedintele Băsescu să le ceară consimţământul.

 

Este ziua premergătoare vizitei celor trei primari la Cotroceni. Mare agitaţie în sufletul primarului din Deveselu fiindcă a fost înştiinţat doar cu o zi înainte despre vizita la Bucureşti, în secret. Mărin a lu’ Spânzuratu’ i-a convocat în aceeaşi zi, pe ceilalţi doi primari din localităţile învecinate: Dumitrică a lu’ Îmblânzitu’ şi Stănică a lu’ Zăpăcitu’ la o consfătuire în trei.

-         Mă’ fraţilor, mare noroc se abătu pe capul nostru! Auziţi voi aici,  însuşi preşedintele ţării ne-a invitat la Cotroceni, să ne ceară consimţământul, dacă suntem de acord să vină americanii acilea,  la noi, în comună! Acuma, trebuie să fim uniţi, să fim toţi de acord, în faţa preşedintelui! 

-         Mă’, Mărine, tu glumeşti cu noi! Cum să ne cheme domnul preşedinte, să ne ceară voie, da’ cine suntem noi, mă’, persoane importante? spuse Dumitrică, cu glasul sugrumat de emoţie.

-         Mă’, tu parcă ai fi Toma Necredinciosu’! Când îţi spun, îţi spun, ce dracu’, nu glumesc deloc! Trebuie să ne pregătim sufleteşte de drum! Aveţi grijă să nu suflaţi un cuvânt pe la Vetele voastre…ă, pardon, nevestele voastre, nu de alta dar sunt în stare să spună înainte de a pleca noi, la tot judeţul! Le facem surpriza când ne vom întoarce triumfători, acasă! Să vedeţi atunci; o să ne pupe şi picioarele! Ha,ha,ha!

-         Da’ acuma, unde le spunem că plecăm, prea o să bată la ochi, că plecăm toţi trei, deodată? întrebă Stanică. A mea, care este geloasă, cine ştie ce o să-şi închipuie?

-         Bă’, da nărod mai eşti! Tu n-ai minţit-o niciodată pe-a ta, când ai plecat şi tu, aşa, în vizită pe la vreo muieruşcă, vreo două –trei zile?

-         Unde să plec??? Glumeşti! Aoleo, numai să-i spun că lipsesc de-acasă şi se nevrozează! Are un retevei pe care îl ţine după uşă şi a promis că dacă fac vreo mişcare greşită, mă altoieşte!

-         Spre norocul meu că nu am nevastă olteancă, zise râzând, Dumitrică. A mea este blajină. Nu-mi zice nimic când mai întârzii pe la cârciumă, când merg la pescuit sau la vânătoare! Da’, sincer să fiu, nici eu n-am înşelat-o vreodată, că nu am avut cu cine! Toate sunt nişte babe cloanţe iar nevastă-mea este cea mai frumoasă, este profesoară de engleză, în sat.

- A mea, este învăţată deja, zise Mărin : la vreo săptămână, două, îi spun că sunt chemat la judeţ şi lipsesc vreo două zile de acasă. Bă, da’ nătlăfeţi mai sunteţi, lasă că vă învăţ eu să minţiţi. Am un plan: vă duceţi frumuşel acasă, aşa , cu mutre serioase şi preocupate şi spuneţi că mergeţi cu mine la judeţ la un congres cu partidul din care facem parte, care o să ţină vreo două zile, unde se discută despre politică si ele nu o să vă mai întrebe nimic fiindcă nu se pricep la politică.

- Da’ bine grăişi nea Mărine, zise Stănică a lu’ Zăpăcitu'. Zgripţuroaica mea nu se pricepe la politică; citeşte Can-Can şi Click, ziare de scandal, de-aia este geloasă; tot timpul i se năzare, zice că fac şi eu ce fac politicienii, fotbaliştii, patronii…

- Zâna mea o să mă creadă, ştie că n-o înşel, zise Dumitrică a lu’ Îmblânzitu'.

- Veta este învăţată cu “politica” mea, aşa că nu am probleme, spuse Mărin a lu’ Spânzuratu'. Gata, haide, duceţi-vă acasă şi pregătiţi-vă bagajele de drum, mâine dimineaţă plecăm spre Bucureşti, spre seară ne primeşte preşedintele la el, la Cotroceni. Mergem cu trenul, că este mai sigur; cu maşina, de emoţii , mi-e, să nu ajungem la morgă.

- Mărine, tu ce zici, luăm cu noi şi o damigeană cu zaibăr să o ducem domnului preşedinte, aşa, cadou, că ne bagă în seamă? întrebă Stănică.

- Şi o curcă grasă, ca să fie cadoul mai consistent???  adăugă şi Dumitrică.

- Mă’, ia ascultaţi acilea; să nu vă pună necuratu'’ să faceţi aşa ceva, că la intrare în Palat poate avem surpriza să ne caute ăia care păzesc poarta, până la piele, să nu avem arme la noi! Băgaţi-vă minţile în cap, să nu mă faceţi de râs că nu ştiu ce vă fac!

Zis si făcut. Au plecat fiecare la casele lor.

(va urma)

[Vasilica Ilie]

Maria, cu siguranta vin, de vreme ce s-a semnat acordul! Eu am vrut sa scriu un pamflet, atat, sa va descretesc fruntile. Daca am reusit, te rog sa citesti si partea a doua pe care am postat-o astazi. Cu mare drag, Vali