30 NOIEMBRIE - NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI

[Burde Victor]

 

NOAPTEA IELELOR VICLENE

 

 

 

  Iubitul meu, nu-ntârzia pe drum

  Căci este noaptea ielelor viclene,

  Iar de le întâlneşti nu mai ai cum,

  Să scapi de ceasul rău sau de blesteme.

 

  Vei fi tentat cu cântece celeste,

  Să intri-n codru-mpodobit cu flori,

  Te vei mira că frunza glăsuieşte,

  Să nu te duci iubite c-ai să mori

 

  E noaptea în care focuri nasc pe ape,

  Şi ape înteţesc luciri de jar,

  A început căţelul pământului - să sape,                    

  Voind să treacă marele hotar.

 

  Să te fereşti de ochiul ce luceste,

  Ce-ţi pare că-ntunericul străpunge,

  E  facla de deochi ce dăinueşte,

  Ascunsă-n umbra crengilor prelunge.

 

  Ai grijă cum păşeşti pe lângă ape,

  Şi n-asculta chemarea de pe prunduri,

  Căci nu-s acolo îngeri - să te scape,

  Şi braţe te vor trage în afunduri.

 

  Nu-mi este teama-mi zic, deşi-i târziu,

  Dar parcă prea e rece pe cărare,

 A prins pădurea-un luciu străveziu                      

 Şi pier în hău, trei stele căzătoare…

 

 

NOAPTEA UMBRELOR                   

 

 

Umbre,

s-aprind şi  se sting

ca flacăra unui chibrit,

Călărind pe şaua

cailor de fum,

Ei însuşi colb

de vremi înegrit,

Se-amestecă

cu colbul din drum. 

 

Le este dată

doar această noapte,

Ca toţi cei morţi

să zăbovescă-n ea,

Şi vin tăcuţi

de dincolo de moarte, 

Cu ochii goi

Spre-a se putea vedea.

 

O noapte-ntreagă

freamătă văzduhul,

Pădurea ascunde

lacrimi şi blestem,

Stăpânul nopţii

stăpâneşte duhul,

Celor ascunşi

sub crucile de lemn.

 

Se vede drag cu drag

şi se-n fioară,

Călăi şi victime-şi vorbesc,

Fără  regrete,

ură sau  ocară,

căci toţi  ce-au fost

sortiţi să moară -

în noaptea asta bântuiesc.

........................................

Vestesc o nouă zi cocoşii,

dispare tot - sub zorii roşii!...



[VERONICA OSORHEIAN]

Felicitari