O stea se-aprinde...

O stea se-aprinde, călăuzindu-te.…

N-am crezut niciodată că pot fi atât de fericită lângă tine.. pentru că nimeni nu este perfect. Să acceptăm, să facem concesii,…

Viața îmi cântă din nardul care crește în cuibul pielii,

dar n-am învățat să ascult moartea

care, mult mai tandră,

mă ispitește cu preaplinul lirei lui Orfeu.

Dumnezeu îmi țese o margine a eului;

pânza aceasta șterge obrajii iubirii mele pentru tine

în zilele cu arșiță,

iar lutul e sortit să rămână la pândă

la umbra de plumb a îngerului căzut.

Tu

mergi pe sânii mei…

Dragobiți-vă, români...!

În iubire azi vă-ntreceți

Prin sublima poezie,

Vă-ndragobetiți, petreceți

Plini de dor și frenezie.

Azi împărtășiți iubire

Și primiți iubire caldă,

Vă-ndragobetiți și mir e

Bucuria ce vă scaldă.

Vă dați azi, iubirii dragul

Și vi-e inima curată,

Vă-ndragobetiți în pragul

Primăverii ce se-arată.

Azi iubirea românească

O trăiți adânc în atriii,

Dragobiți-vă să crească …

Dincolo de ferestră

e iarnă

fulgii de plumb rănesc  pământul

apoi îl pansează

copacii

se gândesc la iadul de sub picioare

își pleacă crengile

să se încălzească cu fumul păcatelor

norii în doliu

îngenunchează

să caute cheia ce am îngropat-o

Viscolul ascunde orice urmă

nu poți să te întorci

noaptea a câștigat războiul cu lumina

mormântul e singura casă

unde te poți adăposti

Dincolo de fereastră

mă…

între mine și mine:

raiul se așază pe umărul tău

și-i încolțește din verdele mirului

uneori aranjează cu un sărut câteva pietre

ca să curgă mierea și laptele

și să sfințească țipătul zilei

între tine și tine:

eu spăl aripile întunericului cu roua de la poarta îngerilor

și le șterg cu pletele…

pe alei primavara răsuflă despletită de nervi

matinale pisicile miorlăie languros ca la galerie

noi jucăm în prim-plan scene fără dublură

cascadorii împart câte o lalea doamnelor cu zile

de schimb

cerul pictează egoismul pe biserici

îmi sădesc în suflet ghioceii ultimelor

zăpezi

trăim haiducește primavara aceasta din care tăiem

filmul voalat

arborii ating cerul deschis

cu rama tabloului prins cu rădăcini de baobab

de sufletul…

Niciun bolnav nu rămâne singur,

îngerul obişnuit cu suferinţele omeneşti

e la fiecare fereastră, priveşte

şi flutură din…

Există o pasăre care vesteşte moartea

înainte să se pornească la drum

spre nefericitul om.

Îşi râde în pene când bat…

Ninsoare de frunze şi-o floare mare sângerie

Grăbită, păşea frumos, duios,…

Tot ceea ce cauţi

Ploua şi erai îndrăgostit în toamna…

https://www.youtube.com/watch?v=A1vmzMh9Sp8&feature=youtu.be…

Cale de lumină...

Cale de lumină vezi în întuneric…

Irealul din mâinile ei

Singur printre rătăcirile tale,…

"Primăvara e felul prin care Dumnezeu ne spune că există lumină dincolo de întuneric și că acolo unde există suferință, există și speranță."

... muguri de lumină,

boabe de argint 

din lacrima zăpezilor

izgonite de soare.

... izvoare surâzând

sub mângâieri

calde de martie

un freamăt viu.

... răsuflu pădurii

ne cheamă-n visare.

apoi a venit orașul ca o închisoare

și a tras zăvoarele peste mine

curge sânge pe eșafoade

călăul îmi cere capul pentru a învăța iertarea

îi spun mai lasă-mă puțin să mor

să simt cum timpul trăiește în mine,

să-mi plâng părul care șterge picioarele corbilor

și viața luată cu forța

am văzut apa, săream de pe un cerc pe altul

nu aveam barcă, nici pământ sub picioare

doar echilibrul perfect

eram chip, tu erai doar culoare

candela se…

Dragostea niciunuia dintre noi

n-ar trebui să se oprească

după luna de miere

care nici nu e lună plină

ci mai degrabă una nouă.

De ce să transformăm totul în automatism

când am putea duce stindardul iubirii

până pe muntele bătrâneţii

unde ne aşteptă arca despărţirii.

Desigur…

Am îmbrăcat haine cu parfum de cuvinte 

îmi era frig 

nimeni nu-mi asculta gândurile

doream să povestesc cu cineva 

la un pahar de vise

toate cafenelele au afiș 

,,nu servim fericire poeților,,

m-am întors în coperțile…

diminețile se dezbracă de trandafiri 

mă îmbrac în ii brodate cu roșii spini 

dorm pe geana curcubeului care plânge comete 

tu râzi pe ulița îngustă a copilăriei /porumbel voiajor/ 

cu cerul din mine îți mângâi soarele tatuat în piept 

șchiopătez de prea puține cuvinte 

pe drumul albastru pictat mult prea lent