De multe ori

fericirea e-amărâtă şi suspină

în centrul sufletului

se simte ca o pasăre împuşcată

de armele răutăţii şi-a invidiei

agitată şi însângerată de orbirea omului

ce-o priveşte ca pe-o iluzie…

Cine-n viaţă nu simte dor

nu are niciun pic de spor

să trăiască pe-acest pământ

este ca o frunză în vânt.

Cine-n viaţă nu iubeşte,

degeaba se oboseşte

să facă rost de iubire,

are numai amăgire.

Cine-n viaţă nu urăşte

şi spune că nu…

Omul de lângă noi, cel care ne este alături, este întodeauna cel mai important. Cu el îţi împarţi bucuriile, greutăţile, necazurile, pur şi simplu viaţa.…

Necazurile dăruiesc

cu mărinimie

scatoalce vânoase oamenilor

care se-neacă

în oceanul deznădejdii

îşi plâng de milă

când calcă

pe trotuar sau pe iarbă

nu într-o groapă

ori când au aer

să respire

în mijlocul naturii

şi…

Din vechi timpuri

mocăneşte cu rasism

ce rugineşte suflete.

Mintea multora

suferă un lapsus continuu

în privinţa sângelui roşu,

chiar dacă pielea

e albă, neagră sau altfel.

O mocănească

ce nu se opreşte…

Nişte gânduri tempestuoase răvăşesc pe cineva, nu-i dau pace. Îşi doreşte să scape de ele, să uite de existenţa lor, dar de fiecare dată când vrea acest lucru, are impresia că îl trage cineva de mânecă şi îl provoacă la o discuţie:

- Unde crezi că pleci? Crezi că plecând, scapi uşor? Pe oriunde te-ai duce, noi, gândurile tale, te vom urma! Suntem singurii tăi prieteni sau duşmani, ia-ne cum vrei, dar nu te…

Memoria

unora

şi-a permis luxul

unei perioade îndelungate

de respiro,

pentru c-a obosit aşa de tare,

încât a uitat că s-a semnat pe aripile

timpului nostru şi-al altora!…

Lume, cât de mare şi de plină eşti!

Nu cred că ai urechi s-auzi,

nici ochi ca să le vezi

pe toate cele care înnoadă prieteniile,

cum se-adună cuvintele frumoase

ce colindă de zor prin rotundul Pământului,

însoţite de pupicurile, zâmbetele şi îmbrăţişările

ce le ascundem în sipetul inimii,…

Măi, viaţă!

Clipa-n care apari e-un mărţişor

prins pe reverul sufletelor

care se-mbulzesc la porţile Pământului

să intre pe făgaşul unui boţ de carne

sau pe-al vreunui ţesut de plantă.

Tu, viaţă!

Ca o pasăre migratoare

vii pe-aci şi-aduci cu tine iubirea

care…

Priveam oglinda proaspăt curăţată

să văd dacă am şters-o bine,

dar dintr-un gând în altul

ea mi-a cerut obligatoriu

un interviu cu mine.

Astfel, limpezimea oglinzii

m-a…

Spicuim răspunsuri şovăitoare

născute din nu ştiu ce întrebări nepuse

referitoare la locul de unde-am venit,

privind pământul şi cerul ca două frontiere

care ne-au pus vamă pe trup din cap până-n picioare,

scriind în cartea destinului, sănătos sau bolnav,

urându-ne formal şedere plăcută!,

fără să le pese…

Pe drumul timpului a revenit ianuarie,

luna albă care îşi cântă a sa arie

prin glasul fulgilor de nea şi al crivăţului

pentru a ne înveli în roba îngheţului.

Trecură sărbătorile toate şi anul nou,

amintirile de-anul trecut apar, în ecou

se întrevăd printre urmele sărbătorilor,

dar speranţa le alungă din…

Un pic din văzul lui Dumnezeu s-a oprit

pe Mănăstirea Sfânta Ana şi vede

cum sveterul iernii a îmbrăcat-o,

şi viscolul îi încheie nasturii şi-i aranjează gulerul

sub soarele ascuns de spargerea norilor.

Îi ascultă…

Azi a venit Alba-Neaua,

crivăţul a luat-o de mână şi-a ajutat-o

să-şi afle calea către noi,

nu ştiu cum a reuşit să se piardă

de Sărbători şi de Anul nou,

poate, din cauza fulgilor alintaţi

ce cad pe unde vor ei.…

Trecerea dintr-un an în altul face posibilă

întâlnirea faţă-n faţă dintre prezent şi viitor

pentru a azvârli unul în celălalt

cu clipele lor trecătoare,

ca şi cum ar azvârli cu pietre.

Încăpăţânarea lor nefondată

nu-i lasă pe niciunul să raţioneze

că nu-i nevoie de nicio luptă…

Muzele au ajuns

pe pista de cros

cu echipamentele lor.

Îşi mângâie literele

pentru viitoarele cuvinte

ce vor câştiga

maratonul

de anul viitor,

ce-i pe cale s-ajungă

în viaţa

scriitorilor.

Unu,…

Se plimbă sărbătorile

de colo-colo,

ghidându-se prin nămeţi

după sania lui Moş Crăciun,

să nu se rătăcească.

Viscolul le strigă,

moşul în roşu le-arată

sacii mari şi plini,

capra şi cu steaua

se zbenguie-n depărtare,

colindele ne răsună…

De-ar lipsi iubirea din sufletul nostru,

am fi doar un fragment din ceea ce suntem.

De-ar lipsi iubirea, ura şi invidia

ar fi ca limba maternă şi matematica.

De-ar lipsi iubirea, soarele nu ar fi

astrul strălucitor pe care-l cunoaştem.

De-ar lipsi iubirea, luna şi stelele…

S-a uzat materialul normalităţii,

compoziţia ei a fost folosită din abundenţă

până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen

care-şi lungeşte franjurile dezordonate,

pentru a acapara

tot ce-ntâlneşte în preajma ei,

inclusiv, oamenii.

Veselia şi bunătatea

sunt poveşti…

Are tata An

o fată albă,

din cale-afară!

Nerăbdătoare

s-ajungă pe la noi,

îşi aruncă veşmintele,

le rupe

în bucăţele

din material ceresc,

apoi

le destramă,

şi

le-mprăştie

pe Pământ.…