îmi reazăm sufletul
de sufletul tău,
gura mea de ochii tăi
palma mea de sânul tău
atunci când simt
că mă cuprinde
dorul de nemurire.

*

apoi , după ce
m-am întremat,
te-ascund sub umărul meu
și te port cu mine
prin vise pline de lumina
de la tine
și ne e bine.

când mâinile noastre imploră

o fărâmă de timp

din aluatul căruia să ne creștem trupurile din beznă

din lăturile în care colcăie șobolanii și viermii laolaltă

când mizeria și crima se vor abate asupra noastră

precum corbii pe un cer tomnatic întins ca un pled ros peste stârvuri

ne vom învârti pe loc ca ochiul unei bufnițe în căutarea prăzii

ca un animal nocturn în jurul victimei neputincioase

de fapt noi suntem vânatul etern

demonii au ieșit în…

În contopirea Cerului cu Pământul

Marele Magician al Timpului a…

am să-ţi cânt un cântec de toamnă
în care notele sunt foșnetul frunzelor
bătute de vântul coborât din munţi, uşor
şi bătăile inimii mele, frumoasă doamnă.

sunt frunze galbene duse de ape
gândurile noastre tot mai aproape unele
de celelalte,
iar visele noastre înălţate
şi curate,
îmbrăcate de cuvinte
- jurământ fierbinte -
ce promit eternitate
dincolo de toate
graniţele dintre noi.

Se moare cu ţara, de ţară se moare,

Se moare de doliu şi lacrimi de neam,

Se moare de jalea ce muşcă şi doare,

Se moare de soarta ce-o ai şi o am...

Se moare de jale cu Biblia-n mână,

Se moare cu ţara de gât în exod,

Se moare cu bacii plecaţi de la stână,

Se moare cu maica-n basmaua cu nod,

Se moare-n cătune, se moare la ţară,

Se moare-n oraşe, se moare la stat,

Se moare-n privat, se moare în gară,

Se moare-n tamvai, se moare pe…

Deseori, visând femeia de ploaie,

ochii mei se desprind

de văzul obişnuit,

eliberând prin cercuri lumina.

În trup, alcătuindu-mă sincer,

prin porunca cuvântului…

Mă devastează-un dor nebun

Din al trecutului răstimp,

Ca frunza mor, mă descompun

În umbre fără anotimp...

Nisip de lacrimi am vărsat

Umplând clepsidra goală,

Ca frunza-n ploi m-am dizolvat

În toamna mea fatală...

De disperare că în vis

Precum un vis vei trece,

Din când în când m-am sinucis

Ca frunza-n bruma rece...

Şi câte nostalgii mi-au curs

În inima mea pungă,

Ca frunza galbenă m-am scurs

În moartea cea mai…

Mă devastează-un dor nebun

Din al trecutului răstimp,

Ca frunza mor, mă descompun

În umbre fără anotimp...

Nisip de lacrimi am vărsat

Umplând clepsidra goală,

Ca frunza-n ploi m-am dizolvat

În toamna mea fatală...

De disperare că în vis

Precum un vis vei trece,

Din când în când m-am sinucis

Ca frunza-n bruma rece...

Şi câte nostalgii mi-au curs

În inima mea pungă,

Ca frunza galbenă m-am scurs

În moartea cea mai…

În noi curge izvorul



Clipă de clipă, te mişti între absolut şi limitat,

etern semn al mirării şi-ntrebării,

spre noi înţelesuri.…

Ai venit

din umbra tăcerii

în oaza mea de linişte

urmele nevăzute

s- au oprit

în miezul nopţii

ca o rugă la aşteptări

lacrimă uitată-n

arderea timpului

împletind nemărginirea

dorului cu puterea gândului

în rotirea clipelor

popas la porţi albe

în casa dragostei

sunt…

Cea mai frumoasă parte a sufletului meu



Până la ultima picătură am respirat

această unică, limpede, clipă născută în noi,

ţesătură…

Misterul clipei



Un moment

este tot ce trebuie pentru a începe un poem,

într-o clipă de fericire…

toamna asta despletită

a venit un pic grăbită

purtând ruginiu în paru-i

si-alergând pe câmp hai-hui.

*

toamna asta e nebună

pe obraz poart-o alună

ca o doamnă de-altădată

curtezan-adevărată.

*

toamna asta e frumoasă,

haina-i brumărie, groasă

îmbrăcatu-și-a în grabă

și-a plecat, înalta, slabă .

*

toamna asta despletită

a plecat la fel, grăbită

și-a lăsat câmpia toată

reavănă și…

*

Când şi cum ai răsărit

în grădini mândru gutui

când şi cum ai înflorit

tare-aş vrea să-mi spui

*

când şi cum i-ai pus în ram

rod bogat, frumoasă toamnă,

ca să îl păstrăm în geam

şi să-l savurăm la iarnă.

*

când şi cum ne vei lăsa

pomii întristaţi şi goi?

plânsul lor ne va chema

păsările înapoi.

*

toamnă dragă, nu uităm

că ne eşti totuşi bogată

şi cu toţii te iertăm.

te-aşteptăm…

Toamnă în păduri de carpen

Unde-n frunze-ţi plâng culori,

Pune-mi luna-n trenul galben

Să mă-ntorc la ursitori.

Pune-mi cerul în vagoane

Sprijină-l în păr la fete,…

Ma- nnebunesc dorinte

cand ma gandesc la tine..

cersesc secunda noastra 

de liniste fierbinte..

cuvinte nerostite

urla mute

in palmele -amandoua

ce iti cuprind obrajii..

cuvinte nespuse

soptesc in liniste 

supuse..

totul curge lin -

forme se pierd printre cuvinte

iar tu ma…

Poeţii !?

Nişte morocănoşi aduşi de spate, cu gât lung

şi aplecaţi spre metafora altor lumi.

Merg printre noi dar păşesc pe planete noi,

ca nişte stafii vii, îmbrăcaţi fără gust,

bântuind parcurile, ei observă şi analizează…

Mai încearcă odată

numele Lui să mi-l pui

pe faţă, pe gură şi-n palme,

cu inima săgetând răbdarea…

de ce?!

de ce a trebuit  să pleci?

gânduri în culori de-abia mijeau

sub fruntea mea,

sub fruntea ta

drumuri și poteci

spre alte zări

se desenau, ne-ndepărtau…

de ce a trebuit să nu-mi mai fii?

de-atunci

rămas-a marea

fără țărmuri pentru mine

și răsărituri

mult prea triste și târzii

apun la capătul de drum

pe care nimeni nu mai vine.

de ce a trebuit să te întorci…