Ce liniște face tăcerea de-aci

de-acolo de dincolo de peste tot

că doar prin culoarea vieții urlă

dar nu se-aude pentru că e învelită sub

aparența care-și potrivește oglinda în

așa fel încât să se vadă locul

neciobit și neprăfuit că în rest pe unde

e ciobită și prăfuită se vede durerea…

Nimeni nu-mi spune cum se vindecă sufletul,

ce schimbări să introduc înlăuntru,

ori în afară să primesc miraculoase atingeri,

să nu mă mai clatine suferința îndurată

și să-mi găsesc anotimpul de…

Cap. 23

Rezumat cap.22

Agnisia Mărgărit se simte prinsă în vârtejul acela mediatic, iscat din acțiunile criminale ale fostului ei soț, care, pare, s-o afecteze într-o anumită măsură și împotriva căruia începe propria ofensivă. Atât ea,…

Degeaba vreți să mă convingeți de contrariu,

fără ospețele care întorc lumea pe dos

când timpul face cute și se scutură de ele,

diminețile vor sta cu soarele pe masă

și primăvara nu mai pune nume…

Iubirile mele au cântec interior

n-au corzi vocale,

dar au taine ascunse

în care sălășluiesc frumos.



Trăirile lor topesc orice obstacol

și nu se…

da, în dimineața aceea frumoasă de vară

mi-am pierdut inima

așa cum i se poate întâmpla unei femei, de exemplu,

atunci când își pierde cercelul sau perla de aur, pe care o poartă la gleznă

nu-mi mai amintesc unde

(există atât de multe locuri în care îți poți pierde inima la Paris!)

de atunci…

Am privit cerul de-atâtea ori

în viața mea încât nu știu să spun

dacă ziua sau noaptea se vede

piesa lipsă din infinitul puzzle

al grandiosului Univers de unde

Tatăl ceresc a strâns-o și-a adunat-o

în căușul palmei Sale apoi m-a

făcut pe mine cu rostul meu

pe care nu-l înțeleg decât foarte…

Împart cu tine durerile și bucuriile,

inima ascultă și tace,

drumuri lungi adumbrite

mă poartă-n orașul pruncilor dispăruți

cu sufletul stins.



Nicio umbră,…

Nu mă grăbi să te iubesc,

știu că timpul trece și nu mă îndemnă să aștept,

dar fructul e în pârgă, nu-i încă copt

și drumul nostru trebuie să fie același

fără meandre și ocolișuri…

Stau la pândă umbrele lor

ale tuturor viilor și morților

se perindă prin mintea unor

căzuți de jos în sus să culeagă

idealuri prinse printre vise

cu ochii deschiși că alea

din somn sunt jucării

pentru copiii mari pierduți

în realitatea care mușcă

din zilele și nopțile celor

care…

Nimic nu mă face să fiu în siguranță

legi sunt, dar nimeni nu le respectă

și cei sus puși cad în funcție de conjunctură,

ceilalți opozanți se hrănesc la fiecare pradă,

trăiesc într-o lume bolnavă…

Închid ochii și parcă văd

căderea mea abruptă

îmbrățișez țărâna pătată

pe alocuri cu vreo două fire

de iarbă palidă evadată din

arsoarea razelor ce pocnesc

ca biciul din toate părțile

viața cu picătura ei de fericire

bolile care zgrârâie îndelungat și apăsat

îmbinând urâtul cu răul…

Un bărbat nu are nevoie doar de iubire

prea multă sau prea puțină dragoste îl poate ucide

dragostea trebuie să fie undeva la mijloc

în primul rând, are nevoie de un loc în care să se poată întoarce

de o…

Noaptea s-a născut fără ochi

și tu vrei să ne vadă,

lumina și întunericul sunt împărțite frățește la poli

fără nicio nevoie de tergiversări de timp.



În fața noastră totul pare normal,…

De unde vi copile,
Cu ochii mari si de regrete plini
Ce apar ca doua candele in noapte ?

De vi din lumea celor de apoi,
Acolo unde cerul nu-i albastru
Si soarele a ruginit ca astru

Te voi ruga in suflet sa aprinzi
Lumina stinselor faclii
Si sa darami cu caldele cuvinte
zidurile mute.

2004

Când n-am știut ce să mă fac

m-am făcut om bun la toate,

singur mi-am dus crucea pe umerii goi

și singur m-am zidit în cuvânt

așa cum sunt

potrivit la toate…

Și-a țesut sub învelișul gândului cuvântul,

un fel de tăcere care așteaptă răspuns.



După ce s-a sedimentat iubirea și ura

nu trebuie tulburate apele,

lumina pătrunde înțelesul și-l urcă pe…

E atât de multă singurătate în noi

Doar poezia este locul în care te regăsesc

Când cauți cărarea către casă,

Iar soarele luminează chipul

Mă întorc mirată în timp

Pe pajistea plină cu maci, în zori

În foșnetul de iarbă

Și cântec de privighetori

Scriu o slovă, despre voi

Copii…

Tu știi prea bine

în care sălaș o să locuiești

niciodată nu pleci

pe drumuri care nu duc niciunde



eu rămân cu sufletul împăcat

să aștept la fereastra nopții…