Gand de toamna

[blaga valeriu-catalin]

Cad ale toamnei ploi

Din norii josi si grei

Soaptele din picuri

Ingana pasii mei,

A ruginit padurea

Sub stresini,cuiburi mute

Sunt martore pustii

A vremilor trecute.

Nu stiu ce e mai trist;

Ziua plecarii tale,

Sau sumbra nemiscare

A cuiburilor goale?

E toamna --si ce daca?

M-am obisnuit asa

Sa trec din toamna-n toamna

De la plecarea ta.

Nicicand bocetul toamnei

N-a rasunat in vale

Mai tragic ca acum,

Mai sfasiat de jale.

Mi-aduc mereu aminte

Cum stiai ca sa ta bucuri

Privind frunzele-n zare

Ca zbor inalt de fluturi.

Ne-nchipuiam pe-atunci

Ca vanturile-n noapte

Nu erau reci rafale,

Ci suspinari si soapte.

Iar ploile marunte

Ne alungau sub stresini,

Doar ca sa ma saruti

Si-n brate sa imi lesini.

Nu cautam inalte

Caderi spre un abis

Nici nu visam pe-atunci;

Traiam deja un vis.

In care universul

S-a inmultit cu doi

Fiind aici doar pentru

A se mira de noi.

N-am sa implor icoane

Si nici n-am sa jelesc

Sperand intr-o minune,

Sau intr-un semn ceresc.

Acum cand ploaia cade

Si-un vant sufla cu ura,

Eu,mazgalesc o coala

In casa la caldura.

Si tot caut raspunsuri

Vegheat de-o lumanare,

Dar nu-mi raspund decat

Cu-o alta intrebare.

Un dor cumplit ma-ncearca

Si nu stiu ce-i mai trist;

O toamna fara tine,

Sau faptul ca exist?

[blaga valeriu-catalin]

Multumesc,tovarasi!!!